Din Proorocia lui Isaia (1, 19-31; 2, 1-3)

19. şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, bunătăţile pământului veţi mânca.
20. Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci gura Domnului a grăit acestea.
21. Cum a ajuns ea desfrânată, cetatea cea plină de credincioşie, Sionul, plină cândva de judecată, în care sălăşluia dreptatea, iar acum… ucigaşii!
22. Argintul tău n’are nici un preţ, cârciumarii tăi pun apă’n vin;
23. mai-marii tăi sunt răzvrătiţi mână’n mână cu hoţii, se dau în vânt după mită şi umblă după foloase; orfanului nu le iau apărarea, iar pricina văduvelor nu o iau în seamă.
24. Drept aceea, aşa zice Stăpânul, Domnul Atotţiitorul: Vai vouă, puternici ai lui Israel, că nu va înceta mânia Mea asupra celor potrivnici şi judecată voi face asupra vrăjmaşilor Mei;
25. şi mâna Mi-o voi aduce peste tine şi ca prin foc te voi curăţi; pe cei răzvrătiţi îi voi da pieirii, pe nelegiuiţi îi voi alunga de la tine şi pe toţi trufaşii îi voi smeri;
26. pe judecătorii tăi îi voi aşeza ca mai’nainte, şi pe sfetnicii tăi ca la’nceput. După toate acestea vei fi numită Cetatea Dreptăţii, credincioasa cetate-mamă, Sion.
27. Căci robimea ei va fi mântuită cu judecată şi cu milă.
28. Dar nelegiuiţii şi păcătoşii împreună vor fi zdrobiţi, iar cei ce L-au părăsit pe Domnul vor fi şi ei nimiciţi.
29. Că se vor ruşina de idolii lor în care le-a fost voia şi le va crăpa obrazul de grădinile în care le-a fost pofta.
30. Că vor fi ca un molid în desfrunzire şi ca o grădină lipsită de apă;
31. tăria lor va fi ca puzderiile de câlţi, lucrările lor ca scânteile focului, şi vor arde nelegiuiţii laolaltă cu păcătoşii, şi nu va fi cine să-i stingă.
1. Cuvântul care s’a făcut către Isaia, fiul lui Amos, despre Iudeea şi despre Ierusalim.
2. Că’n zilele de pe urmă fi-va muntele Domnului – cu casa lui Dumnezeu – la vedere pe culmea munţilor şi se va înălţa deasupra colinelor şi toate neamurile vor veni la el.
3. Şi multe neamuri vor merge şi vor zice: Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacob!; El ne va spune nouă calea Sa; iar noi vom merge pe ea, că din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim cuvântul Domnului.

Din Cartea Facerii (1, 1-13)

1. Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Dar pământul era nedesluşit şi ne’mplinit; şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă apele de ape!” Şi a fost aşa:
7. Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Şi Dumnezeu a numit tăria „cer”. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer să se adune într’o singură adunare şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa: apele de sub cer s’au adunat în adunările lor şi s’a arătat uscatul.
10. Şi Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunările apelor le-a numit „mări”. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă’n sine pe pământ!” Şi a fost aşa:
12. Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor care după felu-i să dea rod cu sămânţă’n sine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

Din Proverbele lui Solomon (1, 1-20)

1. Proverbele lui Solomon, fiul lui David, cel ce a domnit în Israel:
2. Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura, pentru a înţelege spusele adânci,
3. pentru a dezveli învăluirile cuvintelor, pentru a pricepe dreptatea, adevărul şi a-i face judecăţii dreptar,
4. pentru a le da celor simpli isteţime şi celor tineri pricepere şi cugetare;
5. – pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi, iar cel grijuliu duh de cârmuire va dobândi –
6. pentru a cunoaşte vorba cu tâlc şi cuvântul neguros şi spusele înţelepţilor şi ghicitorile lor:
7. Începutul înţelepciunii e frica de Dumnezeu, iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc; evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.
8. Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda rânduielile maicii tale;
9. căci cunună de daruri vei primi pe creştet şi lanţ de aur împrejurul grumazului.
10. Fiule, să nu te amăgească necredincioşii, nici să le faci pe voie, chiar de te vor ruga, zicând:
11. „Vino cu noi, fă-te cu noi tovarăş-de-drum şi cu vicleşug să-l băgăm în pământ pe omul cel drept,
12. de viu să-l înghiţim, aşa cum face iadul, şi amintirea lui de pe pământ s’o stingem;
13. să punem mâna pe strânsura lui cea de mult preţ şi casele să ni le umplem de pradă;
14. partea ta să ne-o pui nouă la mijloc şi toţi să avem o singură pungă, obştească, şi-o singură cămară să ne fie”;
15. nu-ţi face din ei tovarăşi de drum, ci abate-ţi piciorul de la cărările lor;
16. că picioarele lor spre răutate aleargă şi grabnice sunt spre vărsare de sânge;
17. – că’n zadar se’ntinde laţul când pasărea îl vede –;
18. că părtaşii la ucidere îşi pun deoparte răul; căci răul e al nelegiuitului care dărâmă.
19. Aşa le va merge tuturor celor uniţi în fărădelege, căci cu necredinţa lor îşi alungă sufletul.
20. Înţelepciunea prin răspântii îşi înalţă glasul şi pe uliţe vorbeşte deschis,

Din Evanghelia după Matei (6, 1-13)

1. Luaţi aminte ca milostenia voastră să nu o faceţi în faţa oamenilor, ca să vadă ei; altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii prin sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4. pentru ca milostenia ta să fie într’ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii, că lor le place să-şi facă rugăciunile stând în picioare prin sinagogi şi prin răspântii, ca să se arate oamenilor; adevăr vă grăiesc, îşi iau plata lor.
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău Care este întru ascuns; şi Tatăl tău, Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare.
7. Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi.
8. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El.
9. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
10. vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
12. şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Se citeşte despre zidire, despre starea cea dinainte de cădere şi despre făgăduinţa mântuirii în Domnul nostru Iisus Hristos. Ia aminte şi învaţă! Cazi la Domnul şi El îţi va da lumina care va lumina întunericul păcatelor tale, aşezând pe reazem trainic gândurile tale care se înviforează şi dorinţele inimii tale iubitoare de păcat – hotărârea cea bună de a lucra pentru El neclintit şi neabătut va întocmi uscatul şi marea, va aşeza fiecare lucru la locul său. Atunci vei începe să odrăsleşti mai întâi verdeaţă, ierburi şi copaci – începutul virtuţilor, iar apoi şi făpturi cu viaţă – fapte cu desăvârşire duhovniceşti şi plăcute lui Dumnezeu, până ce, în cele din urmă, vor fi refăcute în tine chipul şi asemănarea lui Dumnezeu aşa cum ai fost zidit întru început. Toate acestea ţi le va face ţie Domnul în aceste şase zile ale zidirii duhovniceşti, ale postirii tale, dacă le vei petrece cu luare aminte, cu evlavie şi cu inima înfrântă.