Din Epistola către Efeseni a Sf. Ap. Pavel (5, 1-8)

1. Fiţi dar următori lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi,
2. şi umblaţi întru iubire aşa cum şi Hristos ne-a iubit pe noi, şi pentru noi I S’a dat pe Sine lui Dumnezeu prinos şi jertfă întru miros cu bună mireasmă.
3. Iar de desfrâu şi de orice necurăţie şi de lăcomie nici să se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor;
4. nici de vorbe neruşinate, nebuneşti sau glumeţe, care nu se cuvin; ci mai degrabă, de mulţumire.
5. Căci pe aceasta s’o ştiţi voi bine, că nici desfrânat sau necurat sau lacom – care este un închinător la idoli – nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6. Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deşarte, că din pricina acestora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7. Aşadar, nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8. Altădată eraţi întuneric, dar acum lumină sunteţi întru Domnul; ca fii ai luminii să umblaţi…

Din Sfânta Evanghelie după Luca(14, 1-11)

1. Şi a fost că era într’o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor.
2. Şi iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?”
4. Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?”
6. Şi n’au putut să-I răspundă la aceasta.
7. Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând:
8. „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit
9. şi, venind cel care v’a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă.
10. Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine.
11. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Atunci când eşti chemat undeva, nu te aşeza la loc de frunte. Dacă generalizăm, reiese că întotdeauna şi oriunde să te mulţumeşti cu partea cea mai umilă. În această regulă simplă se află cuprinsă pe scurt toată bogăţia smereniei. Ia-o, şezi şi cercetează toate împrejurările care pot să apară în viaţa ta şi alege-ţi dinainte, în oricare din ele, partea cea mai umilă. Aceasta va fi practica smereniei, care trece, puţin câte puţin, şi înlăuntru, punând acolo ca temelie smerenia. Timpul va face, prin aceeaşi practică a smereniei, să crească această sămânţă, iar smerenia va umple întregul suflet şi trupul şi toate faptele din afară. „Dar care va fi urmarea?” Măreţia sufletească va străluci pe fruntea ta, atrăgându-ţi cinstirea tuturor şi se va împlini asupra ta cuvântul: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.” Tu însă, exersându-te în smerenie, să nu ai în vedere aceste urmări, ci smerenia în sine. Ea va aduce singură în suflet o rânduială care naşte fericire. Atunci când vine smerenia, toate grijile lăuntrice iau sfârşit şi nici un neajuns din afară nu mai este în stare să tulbure sufletul. Valul, dacă nu se izbeşte de piedici, se risipeşte fără zgomot în marea largă; aşijderea nici necazurile din afară şi dinlăuntru nu lovesc sufletul smerit, ci trec oarecum pe deasupra lui, fără a lăsa urme. Aceasta este, ca să zic aşa, întâietatea lumească a celui smerit; însă, de sus, ce lumină îl adumbreşte, ce mângâieri i se trimit, ce libertate i se deschide înainte-i!… Cu adevărat, smerenia singură cuprinde în sine toate bunătăţile…