Acesta este Fiul Meu Cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi! Marcu 9, 7

Mă uit la această dumnezeiască și înfricoșătoare înfrumusețare, când Părintele cel fără de ani, cu glas viu, de sus, a mărturisit cum că acest înfrumusețat Iisus este Fiul Său cel iubit. Altă învățătură nu se vede ca să fie dată celor ce erau de față, fără numai aceasta – să Îl asculte. Nu le-a zis să laude pe Fiul Său, nici să-L slăvească, nici să mărească lucrurile Lui, nici să-I propovăduiască numele, nici să se minuneze de învățăturile Lui, nici să își dea viața lor pentru Dânsul, nici să rabde necazuri, nevoie și altele ca acestea; ci numai să fie ascultători, să aibă ascultare, să supună voința lor sub voia Acestuia Unuia singur născut, Fiului Său.

Și căutând cu dinadinsul ca să înțeleg pricina, am cunoscut din Sfânta Scriptură și de la dumnezeieștii dascăli cum că această poruncă este foarte tainică și nu se putea da alta mai iscusită, mai folositoare și mai de suflet mântuitoare decât aceasta, adică decât ascultarea. Și pricina este că, cine are ascultare, acela are toate darurile și toate bunătățile; acela este întreg la minte, acela este răbdător, acela este smerit, acela este blând, acela este iertător, acela este iubitor de străini, cucernic, pașnic.

Oare pentru ce, fiind atâtea păcate în lume care trebuiau să se șteargă de Fiul lui Dumnezeu, n-a zis Ioan Botezătorul Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii, ci păcatul (Ioan 1, 29). Care era acel păcat al lumii ce vrea să-l piardă Hristos? Păcatul lumii este neascultarea pe care a ridicat-o Domnul, făcându-Se pe Sine ascultător până la moarte; a numit-o Ioan păcatul lumii ca și când n-ar fi fost alt păcat mai mare în lume decât neascultarea. În neascultare se cuprind toate păcatele.

Noi toată ziua și la rugăciuni și la adunări și la vorbe și la fiecare lucru al nostru chemăm pe Dumnezeu și-L numim Domn. Și de-L numim Domn și Stăpân, unde ne este supunerea? Sluga face voia domnului său, dar noi care voie facem acestui Domn al nostru? Care din poruncile Lui păzim? Ce fel de dragoste avem către Dânsul și ce cinste Îi facem? Zice Însuși Dumnezeu: …dacă sunt Stăpân, unde-i frica de Mine? (Maleahi 1, 6) Cine este dintre voi să se teamă de Mine, să Mă cinstească, să se rușineze de Mine? Nici măcar unul nu este. Toţi s’au abătut, împreună netrebnici s’au făcut, nu-i nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul nu este! (Psalmi 13, 3)”

Cuvânt de învățătură al Sf. Antim (Ivireanul)