Veseleşte-te, pustie însetată! Să se bucure pustia şi precum crinul să’nflorească! Vor înflori pustiile Iordanului şi se vor bucura; slava Libanului i s’a dat şi cinstea Carmelului; poporul Meu va vedea slava Domnului şi măreţia lui Dumnezeu. Întăriţi-vă, voi, mâini slabe, şi voi, genunchi slăbănogiţi! Alinaţi-vă, voi, cei lipsiţi de curaj; fiţi tari, nu vă fie teamă; iată că Dumnezeul nostru cu judecată răsplăteşte şi tot cu ea va răsplăti. Atunci ochii orbilor vor vedea şi urechile surzilor vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca un cerb şi limpede va fi limba gângavilor, că apă a ţâşnit în pustie şi pâraie în pământ însetat. Ţarina uscată se va face bălţi, pământul însetat va fi izvor de apă; acolo va fi veselia păsărilor, locaş de turme, trestie şi bălţi. Acolo va fi cale curată şi „Cale sfântă” se va chema; şi nimeni necurat pe-acolo nu va trece, nici cale necurată acolo nu va fi; cei risipiţi vor merge pe ea şi nu se vor rătăci. Leu nu va fi acolo, nici fiară cumplită pe ea nu va urca, şi nici pe-acolo că se va găsi; dar cei mântuiţi şi cei adunaţi prin Domnul vor umbla pe ea şi se vor întoarce şi cu veselie veni-vor în Sion şi desfătare veşnică pe creştetele lor; că pe capetele lor fi-va laudă şi bucurie, şi veselia se va înstăpâni asupră-le: durerea şi întristarea şi suspinul au fugit.

Iar pe când Ioan îşi împlinea călătoria, zicea: Eu nu sunt ce credeţi voi că sunt. Dar iată, vine după mine Cel căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor! Bărbaţi fraţi, fii din neamul lui Avraam şi cei dintre voi temători de Dumnezeu, către voi a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. Pentru că cei ce locuiesc în Ierusalim şi mai-marii lor, necunoscându-L şi osândindu-L, au plinit glasurile profeţilor ce se citesc în fiecare sâmbătă. Şi fără să fi găsit în El nici o vină vrednică de moarte, i-au cerut lui Pilat să-L omoare. Iar când au săvârşit toate cele scrise despre El, L-au coborât de pe cruce şi L-au pus în mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. Timp de mai multe zile El li S’a arătat celor care împreună cu El s’au suit din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui către popor. Şi noi vă binevestim făgăduinţa făcută părinţilor, că pe aceasta Dumnezeu ne-a plinit-o nouă, copiii lor, înviindu-L pe Iisus; aşa cum este scris şi în psalmul al doilea: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut.

În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul propovăduind în pustia Iudeii şi zicând: „Pocăiţi-vă, că s’a apropiat împărăţia cerurilor!” El este cel despre care s’a spus prin profetul Isaia ce zice: Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi-I cărările. Iar acest Ioan avea îmbrăcămintea din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste şi miere sălbatică. Atunci au ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Dar văzând Ioan pe mulţi farisei şi saduchei venind la botezul său, le-a zis: „Pui de vipere, cine v’a învăţat să fugiţi de mânia ce va să fie? Aşadar, faceţi-i pocăinţei roadă vrednică de. Şi să nu vă amăgiţi grăind în sinea voastră: Părinte îl avem pe Avraam!, căci v’o spun eu vouă că şi din pietrele acestea poate Dumnezeu să-i ridice fii lui Avraam! Iată, securea stă la rădăcina pomilor, şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă’n foc. Eu vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc;

Slavă… la Ceasul Întâi

Către glasul celui ce striga în pustiu „Gătiți calea Domnului” venit-ai, Doamne,

chip de rob luând și botez cerând, Cel ce nu știi de păcat.

Văzutu-Te-au apele și s-au temut.

Cutremuratu-s-a Înaintemergătorul și a strigat, grăind:

„Cum va lumina sfeșnicul pe Lumină?

Cum va pune mâna robul pe Stăpânul?

Sfințește-mă pe mine și apele, Mântuitorule, Cel ce ridici păcatele lumii!”