aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (2, 9-14)
9. Voi vă aduceţi aminte, fraţilor, de munca şi de osteneala noastră: lucrând zi şi noapte, ca să nu-i fim povară cuiva dintre voi, aşa v’am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu, cu câtă sfinţenie şi cu câtă dreptate şi cu câtă neprihănire ne-am purtat între voi, cei credincioşi.
11. După cum ştiţi, ca un părinte pe copiii săi, pe fiecare din voi v’am îndemnat şi v’am încurajat şi v’am îndatorat
12. să umblaţi în chip vrednic de Dumnezeu Care vă cheamă în împărăţia Sa şi’n slava Sa.
13. De aceea şi noi ne’ncetat Îi mulţumim lui Dumnezeu că voi, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, nu ca pe un cuvânt al oamenilor l-aţi primit, ci potrivit cu ceea ce este el într’adevăr, ca pe un cuvânt al lui Dumnezeu, care şi lucrează întru voi, cei ce credeţi.
14. Că voi, fraţilor, v’aţi făcut următori Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea întru Hristos Iisus, fiindcă şi voi aţi îndurat de la cei de un neam cu voi aceleaşi „suferinţe” ca şi ele de la Iudei,
Din Sfânta Evanghelie după Luca (11, 14-23)
14. Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi a fost că atunci când a ieşit demonul, mutul a vorbit şi mulţimile s’au minunat.
15. Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate demoni”.
16. Iar alţii, ispitindu-L, Îi cereau semn din cer.
17. Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: „Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei se pustieşte şi casă peste casă cade.
18. Dacă deci Satana s’a dezbinat în sinea lui, cum îi va mai dăinui împărăţia? Fiindcă voi ziceţi că Eu cu Beelzebul îi scot pe demoni.
19. Iar dacă Eu îi scot pe demoni cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
20. Dar dacă Eu îi scot pe demoni cu degetul lui Dumnezeu, iată că împărăţia lui Dumnezeu a ajuns la voi!
21. Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace;
22. iar când unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încrezuse şi-şi împarte prăzile.
23. Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
„Când cel tare şi înarmat îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace. Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte.” Această pildă lămureşte felul în care Domnul strică stăpânirea demonică asupra sufletelor. Câtă vreme sufletul se află în păcat, îl stăpâneşte duhul rău, chiar dacă nu vădeşte întotdeauna acest lucru. El este mai puternic decât sufletul, drept care nici nu se teme că acesta se va răscula; îl stăpâneşte şi îl tiraniseşte fără să întâmpine vreo împotrivire. Atunci însă când Domnul intră în suflet, atras de credinţă şi pocăinţă, strică toate legăturile sataniceşti, alungă demonul şi îl lipseşte de orice putere asupra acelui suflet; şi atâta vreme cât sufletul slujeşte Domnului, demonii nu pot să pună stăpânire pe el, căci este puternic prin Domnul, mai puternic decât ei. Atunci când sufletul păcătuieşte şi se abate de la Domnul, demonul năvăleşte iar şi i se face sărmanului suflet mai rău decât înainte. Aceasta este obşteasca rânduială nevăzută a întâmplărilor din lumea duhovnicească. Dacă ni s-ar deschide ochii minţii, am vedea cum duhurile rele se luptă cu sufletele în întreaga lume: biruinţa înclină ba de o parte, ba de cealaltă, după cum sufletele au părtăşie cu Dumnezeu prin credinţă, pocăinţă şi râvnă pentru fapte bune, sau se depărtează de El prin nepăsare, trândăvie şi răcire faţă de bine.
0 Comments