Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (6, 11-16)

11. Gura noastră deschisu-s’a către voi, o, Corintenilor, inima noastră s’a lărgit.
12. Strâmtoraţi nu sunteţi întru noi, ci’n inimile voastre sunteţi strâmtoraţi.
13. Plătiţi-ne şi voi cu aceeaşi plată – vă vorbesc ca unor copii ai mei –, lărgiţi-vă şi voi inimile!
14. Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? sau ce părtăşie are lumina cu întunericul?
15. şi ce învoire este între Hristos şi Veliar? sau ce are laolaltă un credincios cu un necredincios?
16. sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Că noi suntem templu al Dumnezeului Celui-Viu, aşa cum a zis Dumnezeu că întru ei voi locui şi voi umbla şi Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (1, 23-28)

23. Şi era atunci în sinagoga lor un om cu duh necurat care striga tare,
24. zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse Nazarinene? Ai venit să ne pierzi? Te ştim cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.
25. Şi Iisus l-a certat, zicând: „Taci şi ieşi din el!”
26. Şi, scuturându-l duhul cel necurat şi strigând cu glas mare, a ieşit din el.
27. Şi toţi s’au înspăimântat, încât se întrebau între ei, zicând: „Ce este aceasta?: Învăţătură nouă şi cu putere; că El şi duhurilor necurate le porunceşte, şi ele i se supun”.
28. Şi îndată s’a răspândit vestea despre El pretutindeni, în tot ţinutul Galileii.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Demonul L-a slăvit pe Mântuitorul, dar Mântuitorul i-a spus: „Taci şi ieşi din el.” Demonii nu spun şi nu fac niciodată nimic cu un scop bun: ei urmăresc totdeauna vreo ticăloşie. Aşa şi atunci. Domnul, fără a da în vileag cursele lor, a hotărât cu un cuvânt: „Taci şi ieşi din el.” N-a vrut să se întindă la vorbă cu duhul cel viclean. Asta este o lecţie pentru noi. Îndată ce reuşeşte cineva vreun lucru bun cât de mic, se iţeşte îndată demonul şi începe să-i trâmbiţeze în urechi: „Eşti aşa şi pe dincolo”. Nu-l asculta şi nu intra în vorbă cu acest amăgitor, ci retează-i-o îndată: „Taci şi ieşi”; prin suspinare şi mustrare de sine aeriseşte locul în care a stat de reaua putoare pe care a lăsat-o în urmă şi tămâiază-l cu rugăciunea inimii înfrânte. Demonul vrea să zămislească părere de sine şi simţământul că eşti vrednic, din care să aţâţe mai apoi lauda de sine şi slava deşartă – toate aceste gânduri şi simţăminte care în viaţa duhovnicească sunt aidoma hoţilor din viaţa lumească. Aşa cum hoţii, furişându-se în casă, fură bunurile stăpânului, aceste gânduri şi simţăminte, înrădăcinându-se în suflet, nimicesc şi alungă tot ce este bun în el, aşa încât nu mai rămâne nici un lucru pentru care Domnul să aibă mai apoi a ne lăuda.