Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (5, 15-21)

15. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce viază să nu mai vieze loruşi, ci Aceluia Care pentru ei a murit şi a înviat.
16. Aşadar, de acum înainte noi pe nimeni nu-l mai cunoaştem după trup; chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel.
17. Prin urmare, dacă este cineva întru Hristos, el e făptură nouă: cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.
18. Dar toate sunt de la Dumnezeu, Cel ce ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi ne-a dat nouă slujirea împăcării.
19. Pentru că Dumnezeu era Cel ce întru Hristos împăca lumea cu Sine Însuşi, nesocotindu-le lor greşalele şi punând întru noi cuvântul împăcării.
20. Aşadar, noi suntem purtători de cuvânt ai lui Hristos, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi. În numele lui Hristos vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21. De dragul nostru L-a făcut El păcat pe Cel ce n’a cunoscut păcatul, pentru ca’ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (1, 16-22)

16. Şi umblând pe lângă Marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncându-şi mrejele în mare, că erau pescari.
17. Şi le-a zis Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voi face să fiţi pescari de oameni!”
18. Şi lăsându-şi de’ndată mrejele, au mers după El.
19. Şi mergând puţin mai departe, i-a văzut pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele.
20. Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s’au dus după El.
21. Şi au venit în Capernaum. Şi îndată intrând El sâmbăta în sinagogă, îi învăţa.
22. Şi erau uimiţi de învăţătura Lui, că El îi învăţa ca Unul Care are putere, iar nu în felul cărturarilor.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Domnul învăţa în sinagoga din Capernaum şi toţi se minunau de învăţătura Lui: fiindcă „îi învăţa pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor”. Această putere nu stătea în tonul poruncitor, ci în puterea de a înrâuri sufletele şi inimile. Cuvântul Lui pătrundea înlăuntru şi prindea conştiinţele oamenilor, arătând că totul este aşa cum spune El. Aşa e totdeauna şi cuvântul pătruns de puterea dumnezeiască, cuvântul insuflat de Duhul sau cuvântul cu ungere de Sus. Aşa era cuvântul Sfinţilor Apostoli, iar mai apoi cuvântul tuturor dascălilor de seamă care au grăit nu din cărturărie, ci din ceea ce Duhul le dădea să propovăduiască. Acesta este un dar al lui Dumnezeu, dobândit totuşi prin osteneli, nu numai pentru a cerceta adevărul, ci mai ales pentru înfăţişarea lui cu inima, în viaţă. Acolo unde se întâmplă asta, cuvântul căpătă putere de înduplecare şi trece de la inimă la inimă: iată puterea cuvântului asupra sufletelor. Cărturarilor care vorbesc şi scriu numai din cărturărie, nu li se dă asemenea putere, fiindcă vorbesc din capul lor, iar acest cap îl ticsesc cu filozofări proprii. În cap nu este viaţă, ci doar caimacul vieţii. Viaţa este în inimă şi numai ceea ce iese din inimă poate să înrâurească mişcările vieţii.