Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (14, 6-19)

6. Iar acum, fraţilor, dac’aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v’aş fi dacă nu vă vorbesc: fie’ntru descoperire, fie’ntru cunoştinţă, fie’ntru profeţie, fie’ntru învăţătură?
7. Căci aşa cum instrumentele muzicale – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?;
8. şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn, cine se va pregăti de război?,
9. aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de’nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt.
10. În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn.
11. Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine.
12. Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce grăieşte într’o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci.
14. Că dacă mă rog într’o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare.
15. Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16. Altfel, dacă tu vei binecuvânta cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă’n locul omului de rând, de vreme ce el nu ştie ce zici?
17. Căci tu, într’adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
18. Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
19. dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într’o limbă oarecare.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (20, 17-28)

17. Şi suindu-Se Iisus la Ierusalim, i-a luat pe cei doisprezece ucenici numai cu El şi le-a spus pe cale:
18. „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte;
19. şi-L vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L biciuiască şi să-L răstignească, dar El a treia zi va învia”.
20. Atunci s’au apropiat de El mama fiilor lui Zevedeu împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El.
21. Iar El i-a zis: „Ce voieşti?” Ea I-a răspuns: „Zi ca aceşti doi fii ai mei să şadă unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta întru împărăţia Ta”.
22. Dar Iisus, răspunzând, a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi să vă botezaţi cu botezul cu care Eu Mă botez?” Iar ei I-au zis: „Putem”.
23. Şi El le-a zis: „Paharul Meu îl veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s’a pregătit de către Tatăl Meu”.
24. Şi auzind cei zece, s’au mâniat pe cei doi fraţi.
25. Dar Iisus, chemându-i, le-a zis: „Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc.
26. Nu tot aşa va fi între voi, ci acela care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
27. şi acela care va vrea să fie întâiul între voi, să vă fie vouă slugă;
28. precum nici Fiul Omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Creștinismul mulţumeşte pe deplin şi năzuinţa noastră de întâietate, dar cum? Prin mijloace cu totul potrivnice acelora care se întrebuinţează în lume. Vrei să fii cel dintâi? Fii sluga tuturor, adică fii cel din urmă înaintea tuturor, şi acesta este un lucru tot atât de însemnat pe cât este de însemnat să ne rânduim viaţa şi obiceiurile după pilda Domnului Hristos. Domnul grăieşte: „Fiul Omului n-a venit să fie slujit, ci să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi”. Domnul a slujit pe oameni, chiar a spălat picioarele ucenicilor. Asta înseamnă că n-ai de ce să te ruşinezi a sluji altuia, oricine ar fi el. Cum şi cu ce poţi, slujeşte; prilejuri sunt la fiecare pas: hrăneşte pe cel flămând, îmbracă pe cel gol, găzduieşte pe cel străin, cercetează pe cel bolnav şi chiar îngrijeşte-l; nu întoarce spatele nici unui om care îţi cere ajutorul. Şi nu doar trupul, ci şi sufletul aproapelui să-l slujeşti: învaţă-l, dă-i sfat, dă-i în mână o carte bună, mângâie-l, întăreşte-l! Şi cuvântul este un mijloc puternic de a ajuta; prin el, sufletul iese din ale sale şi, unindu-se cu sufletul celuilalt, îi dă putere.