Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (12, 12-26)

12. Că după cum trupul este unul şi are multe mădulare, dar toate mădularele trupului, deşi multe, sunt un trup, aşa-i şi cu Hristos.
13. Pentru că noi toţi într’un Duh ne-am botezat, pentru ca să fim un singur trup – fie Iudei, fie Elini, fie robi, fie liberi – şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14. Că nici trupul nu este un singur mădular, ci multe.
15. Dacă piciorul ar zice: Pentru că nu sunt mână, eu nu sunt din trup!, asta nu’nseamnă că el nu e din trup;
16. şi dacă urechea ar zice: Pentru că nu sunt ochi, eu nu sunt din trup!, asta nu’nseamnă că ea nu e din trup.
17. Şi dacă întregul trup ar fi ochi, unde-ar fi auzul? şi dacă ar fi pe de-a’ntregul auz, unde-ar fi mirosul?
18. Dar aşa cum e, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare din ele, aşa cum a vrut El.
19. Dacă ele toate ar fi un singur mădular, unde-ar fi trupul?
20. Dar aşa cum e, sunt multe mădulare, dar un singur trup.
21. Şi nu poate ochiul să-i zică mâinii: N’am nevoie de tine!; sau, tot aşa, capul să le zică picioarelor: N’am nevoie de voi!
22. Dimpotrivă, cu mult mai mult: mădularele trupului socotite a fi mai slabe, ele sunt mai trebuincioase;
23. şi pe cele ce ni se par că sunt mai de necinste ale trupului, pe acelea cu mai multă cinstire le încingem, şi cele necuviincioase ale noastre au parte de mai multă cuviinţă,
24. de care cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinstire celui căruia îi lipseşte,
25. ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă cu el; şi dacă un mădular este slăvit, toate mădularele se bucură cu el.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (18, 18, 22; 19, 1-2, 13-15)

18. Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer.
19. Vă mai spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vor cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel ce este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?”
22. Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte.
1. Şi a fost că după ce Iisus a sfârşit cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în hotarele Iudeii, peste Iordan.
2. Şi au mers după El mulţimi numeroase şi i-a vindecat pe ei acolo.
13. Atunci I-au adus copii, ca să-Şi pună mâinile pe ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14. Iar Iisus a zis: „Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor”.
15. Şi, punându-Şi mâinile pe ei, a plecat de acolo.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Dorind să ştie de câte ori se cuvine să ierte fratelui său, Sfântul Petru a întrebat, hotărând răspunsul dinainte: „Să iert până la de şapte ori?”. Şi spunând asta, cugeta că a spus măsura cea mai mare cu putinţă. Cât de scurtă este răbdarea omenească! Domnul însă, potrivind îndelungă-răbdarea Sa neputinţelor noastre, a hotărât: „Nu zic ţie de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte”. Cu alte cuvinte: „Iartă întotdeauna şi nu te gândi să nu ierţi”. Desăvârşita iertare avea să devină semnul duhului creştinesc şi totodată izvorul şi reazemul statornic al vieţii noastre în Domnul, ce vine de la faţa lui Dumnezeu. Iertarea faţă de orişice greşeală a oricui este veşmântul dragostei creştineşti care, potrivit Apostolului, „îndelung rabdă, e binevoitoare, nu se aprinde de mânie, acoperă totul” (1Cor. 13, 4-7). Ea e şi cea mai de nădejde chezăşie a iertării lui Dumnezeu la judecata ce va să fie; căci de iertăm, ne va ierta şi nouă Tatăl nostru Cel Ceresc (Mt. 6, 14). Aşadar, dacă vrei să ajungi în rai, iartă pe toţi fără făţărnicie, din suflet, ca să nu rămână nici umbră de duşmănie!