Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (1, 10-17)

10. Vă rog, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să fiţi într’o vorbă şi’n sânul vostru să nu fie dezbinări; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi gând şi’n aceeaşi dreaptă judecată;
11. fiindcă despre voi, fraţii mei, prin oameni de-ai Hloiei mi s’a făcut cunoscut că la voi sunt certuri.
12. Şi ei spun aceasta, că fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel!, sau: Eu, al lui Apollo!, sau: Eu, al lui Chefa!, sau: Eu, al lui Hristos!
13. Împărţitu-S’a oare Hristos? Nu cumva Pavel s’a răstignit pentru voi? sau în numele lui Pavel aţi fost botezaţi?
14. Mulţumesc lui Dumnezeu că pe niciunul din voi n’am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaiu,
15. ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu…
16. – ba nu!, am botezat şi casa lui Ştefanas –; încolo, nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva.
17. Căci Hristos nu m’a trimis să botez, ci să binevestesc, nu întru’nţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să rămână deşartă.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (14, 14-22)

14. Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s’a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.
15. Iar când s’a făcut seară, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare”.
16. Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce”.
17. Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti”.
18. Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!”
19. Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor.
20. Şi au mâncat toţi şi s’au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21. Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
22. Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Înainte de minunata săturare a celor cinci mii de oameni, ucenicii Domnului au vrut ca El să dea drumul mulţimilor; Domnul însă a spus: „Nu au trebuinţă să se ducă: daţi-le voi să mănânce”. Să învăţăm aceste cuvinte şi, ori de câte ori vrăjmaşul ne va insufla să întoarcem spatele celui care cere de la noi, să ne spunem ca din partea Domnului: „Nu au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce” – şi să le dăm ceea ce avem la îndemână. Vrăjmaşul scade mult dorinţa omului de a face milostenie; dar iată că Domnul n-a stat să cerceteze vrednicia celor cinci mii, ci pe toţi i-a ospătat la fel, deşi nu toţi aveau, fireşte, aceeaşi dragoste faţă de El; poate că printre ei erau şi unii care mai apoi aveau să ţipe: „Răstigneşte-L”. Aşa e şi obşteasca purtare de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi: „El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45). De ne-ar ajuta Domnul să fim câtuşi de puţin milostivi, „aşa cum Tatăl nostru Cel Ceresc este Milostiv”!