Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (7, 12-24)

12. Iar celorlalţi le grăiesc – eu, nu Domnul: Dacă un frate are femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să nu se despartă de ea.
13. Şi femeia, dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Fiindcă bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Fiindcă altfel copiii voştri ar fi necuraţi; dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Fiindcă ce ştii tu, femeie, dacă-ţi vei mântui bărbatul? sau ce ştii tu, bărbate, dacă-ţi vei mântui femeia?
17. Atât numai: fiecare să-şi meargă drumul aşa cum i-a făcut parte Dumnezeu, aşa cum pe fiecare l-a chemat Dumnezeu. Şi aşa poruncesc eu în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur?: Să nu-şi ascundă semnele tăierii. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur?: Să nu se taie’mprejur.
19. Tăierea’mprejur nu este nimic, şi netăierea’mprejur nimic nu este, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Întru chemarea’n care-a fost chemat, într’aceea să rămână fiecare.
21. Ai fost chemat fiind rob?: N’avea grijă; mai mult îţi foloseşte, chiar dacă poţi ajunge liber.
22. Căci robul chemat al Domnului e dezrobit al Domnului. Tot aşa, şi cel chemat, fiind liber, este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi!: Nu deveniţi robi ai oamenilor!
24. Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (14, 35-36; 15, 1-11)

35. Şi cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36. Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau.
1. Atunci fariseii şi cărturarii din Ierusalim au venit la Iisus şi I-au zis:
2. „De ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor?: că nu-şi spală mâinile când mănâncă”.
3. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre?
4. Că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cel ce va blestema pe tatăl său ori pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.
5. Voi însă spuneţi: Cel ce i-ar zice tatălui său ori mamei sale: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu,
6. acela poate să nu cinstească pe tatăl său ori pe mama sa. Aşadar, aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu de dragul datinei voastre.
7. Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi Isaia, când a zis:
8. Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Şi zadarnic Mă cinsteşte învăţând porunci şi învăţături omeneşti”.
10. Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
11. Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură spurcă pe om.” Domnul a spus asta nu pentru că n-ar fi binevoit către postire sau că ar fi socotit-o netrebuincioasă pentru noi. Nu, El însuşi a postit, pe Apostoli i-a învăţat să postească şi în Sfânta Sa Biserică a rânduit posturi. A spus aceasta pentru ca noi, postind, să nu ne mărginim doar la mâncarea puţină sau uscată, ci să ne îngrijim totodată ca şi sufletul să postească, neîngăduindu-i dorinţe şi aplecări pătimaşe. Şi acesta este lucrul de căpetenie, iar postul slujeşte ca mijloc puternic de a ajunge la aceasta. Temeiul patimilor este în trup; când trupul e istovit, e ca şi cum pe sub întăriturile patimilor s-ar săpa un tunel şi meterezele lor s-ar prăbuşi. Iar fără post ar fi o minune să biruiască cineva patimile, la fel cum ar sta cineva în foc fără să se ardă. Cel care îşi îndestulează din belşug trupul cu mâncare, somn şi tihnă, cum să fie cu luare-aminte şi cu gândul la vreun lucru duhovnicesc? Pentru unul ca acesta este tot atât de uşor a se desface de pământ, a intra în contemplarea celor nevăzute şi a tinde către acestea, precum îi este unei orătănii bătrâne să zboare.