Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (10,11-21; 11,1-2)

11. Că zice Scriptura: Tot cel ce crede în El nu va fi ruşinat.
12. Fiindcă între iudeu si elin nu există deosebire, de vreme ce Acelaşi este Domnul tuturor, Care-i îmbogăţeşte pe toţi cei ce-L cheamă.
13. Că oricine va chema numele Domnului se va mântui.
14. Dar cum Îl vor chema pe Acela în care n’au crezut? şi cum vor crede în Acela de care n’au auzit? şi cum vor auzi fără propovăduitor?
15. şi cum vor propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc bunele vestiri!
16. Dar nu toţi i s’au supus Evangheliei, căci Isaia zice: Doamne, cine-a crezut celor auzite de la noi?
17. Prin urmare, credinţa vine din ceea ce se aude, iar ceea ce se aude vine prin cuvântul lui Hristos.
18. Dar întreb: Oare n’au auzit? Dimpotrivă: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
19. Dar zic: Nu cumva Israel n’a înţeles? Moise spune cel dintâi: Geloşi vă voi face pe cei ce nu-s popor; asupra unui popor de nepricepuţi vă voi stârni mânia.
20. Dar Isaia îndrăzneşte şi zice: Celor ce nu Mă căutau M’am arătat, celor ce de Mine nu’ntrebau M’am fost aflat.
21. Iar către Israel zice: Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un popor nesupus şi cârtitor.
1. Aşadar, zic: Nu cumva Dumnezeu Şi-a lepădat poporul? Doamne fereşte! Că şi eu sunt israelit, din seminţia lui Avraam, din tribul lui Veniamin.
2. Nu Şi-a lepădat Dumnezeu poporul pe care mai dinainte l-a cunoscut.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (11, 16-20)

16. Dar cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii către alţii,
17. zicând: Din fluier v’am cântat şi n’aţi jucat; de jale v’am cântat şi nu v’aţi jelit.
18. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are demon…
19. A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar înţelepciunea s’a dovedit dreaptă din faptele ei”.
20. Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care se făcuseră cele mai multe din minunile Sale, că nu s’au pocăit.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Domnul spune că noi, cei ce nu ascultăm de Evanghelie, ne asemănăm celor cărora dacă li se cantă cântece vesele nu dănţuiesc, iar dacă li se cantă de jale, nu plâng: oameni cu care n-o scoţi la capăt. Ni se făgăduieşte împărăţia cerurilor cea prealuminată si preaveselitoare: nici nu ne clintim, de parcă nu despre noi e vorba. Suntem ameninţaţi de judecata cea nemitarnică si cu muncile cele veşnice – nu ne tulburăm, parcă nici n-auzim. Îndobitociţi, am pierdut orice instinct al adevăratei autoconservări. Suntem mânaţi de-a dreptul spre pierzare, fără să ne îngrijim deloc de soarta noastră. Ne-am pus mâinile in sân, ne-am lăsat pradă nepăsării: „ce-o fi, o fi”! Iată care e starea noastră! Oare nu de aceea sunt aşa dese sinuciderile? Si acesta este rodul învăţăturilor moderne, al viziunilor moderne asupra omului si a însemnătăţii lui! Iată care va e progresul! Iată care vă e si luminarea! Mai bine să fii lipsit de orice învăţătură, dar să-ţi mântuieşti sufletul cu frica de Dumnezeu, decât ca, după ce ai căpătat titlul de „luminat”, să pieri pentru vecie, neaducându-ţi aminte măcar o dată in viaţă de ceea ce o sa fie după moarte. Din cuvântul lui Dumnezeu, care arată limpede cine ajunge in împărăţia cerurilor si cine ajunge in iad, nici o iotă nu va trece: totul va fi precum e scris. Aşadar, oricine ai fi, pune aceasta in inima ta ca pe un lucru care te priveşte de-a dreptul si îngrijeşte-te de suflet cât poţi si cât mai este vreme!