Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (7, 14—25; 8, 1—2)

14. Ştim că legea e duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.
15. Fiindcă nu’nţeleg ceea ce fac; că nu săvârşesc ceea ce vreau, ci ceea ce urăsc, aceea fac.
16. Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că legea este bună.
17. Dar acum nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18. Fiindcă ştiu că’n mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce e bun. Că a vrea binele se află’n mine, dar pe a face nu-l aflu;
19. căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc.
20. Iar dacă fac ceea ce nu vreau eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21. Aşadar, în mine, cel ce vreau să fac binele, aflu legea că răul e legat de mine.
22. Că după omul cel lăuntrici mă bucur de legea lui Dumnezeu;
23. dar în mădularele mele o altă lege văd că se luptă cu legea minţii mele şi rob mă face legii păcatului, care este în mădularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va mântui de trupul morţii acesteia?…
25. Mulţumesc lui Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Aşadar, cu mintea eu însumi îi slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii păcatului.
1. Drept aceea, nici o osândă nu este acum pentru cei ce sunt în Hristos Iisus.
2. Fiindcă legea duhului vieţii în Hristos Iisus m’a eliberat din legea păcatului şi a morţii.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (10, 9—15)

9. Să nu aveţi nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre;
10. nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
11. Şi în orice oraş sau sat veţi intra, cercetaţi cine este vrednic în el şi rămâneţi acolo până ce veţi pleca.
12. Şi intrând în casă, uraţi-i zicând: Pace casei acesteia!
13. Şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi.
14. Dacă cineva nu vă va primi, nici nu vă va asculta cuvintele, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
15. Adevăr vă grăiesc, în ziua judecăţii mai uşor îi va fi pământului Sodomei şi Gomorei decât cetăţii aceleia.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Domnul le-a mai spus Apostolilor că dacă vreo cetate nu-i va primi şi nu va asculta cuvintele lor, „mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.”. Dar noi ce vom păţi pentru că nu ascultăm cuvintele dumnezeieştii descoperiri? Întristarea noastră nu va cunoaşte margini. A nu crede în adevărul lui Dumnezeu după ce am primit atâtea dovezi e totuna cu a cădea în păcatul hulei împotriva Duhului Sfânt. Şi totuşi, nu ne sfiim. Pe unul îl consolează spiritele: „Ce judecată? Te mai naşti o dată şi gata”. Pe altul îl dăscălesc savanţii: „Pe cine să judece? Toţi sunt atomi: se vor dezintegra şi cu asta s-a sfârşit”. Dar va veni, prieteni, ceasul morţii; se vor dezintegra visările acestea precum fumul, şi adevărul se va înfăţişa nemilos. Ce va fi atunci?… Sărmanele noastre vremuri! Vrăjmaşul a găsit, cu viclenie, mijlocul de a pierde sufletele noastre. El ştie că teama de moarte şi de judecată este cel mai puternic mijloc de a trezi sufletul la viaţa duhovnicească; de aceea, se străduieşte din răsputeri să o risipească – şi reuşeşte. De se stinge această teamă, şi teama de Dumnezeu va pieri împreună cu ea; iar fără frica de Dumnezeu , conştiinţa amuţeşte. Şi s-a pustiit sufletul, s-a făcut ca un nor de secetă, mânat de vânturile oricăror învăţături şi de orice înviforare a patimilor.