Din Apocalipsa Sf. Ap. Ioan (13)

1. Şi-am văzut ridicându-se din mare o Fiară având zece coarne şi şapte capete; şi pe coarnele ei, zece steme; şi pe capetele ei, nume blasfemiatoare.
2. Şi Fiara pe care-am văzut-o era asemenea leopardului, picioarele ei erau ca ale ursului, iar gura ei ca o gură de leu. Şi Balaurul i-a dat Fiarei puterea lui şi tronul său şi stăpânire mare.
3. Şi unul din capetele Fiarei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei cea de moarte a fost vindecată; şi tot pământul s’a minunat ţinându-se după Fiară.
4. Şi i s’au închinat Balaurului, pentru că el i-a dat Fiarei stăpânirea; apoi i s’au închinat Fiarei, zicând: „Cine-i asemenea Fiarei şi cine poate să se războiască împotrivă-i?…”
5. Şi i s’a dat ei gură să grăiască vorbe mari şi blasfemii; şi putere i s’a dat să lucreze timp de patruzeci şi două de luni.
6. Şi gura şi-a deschis-o spre blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să-I blasfemieze numele şi locuinţa, pe cei ce locuiesc în cer.
7. Şi i s’a dat să facă război asupra sfinţilor şi să-i biruie; şi i s’a dat ei stăpânire peste toată seminţia şi poporul şi limba şi neamul.
8. Şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt de la’ntemeierea lumii scrise’n cartea vieţii Mielului înjunghiat.
9. Dacă are cineva urechi, să audă!:
10. Cine duce’n robie, în robie e dus; cine ucide cu sabia, de sabie trebuie ucis. Aici e răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11. Şi-am văzut o altă Fiară, ridicându-se din pământ; şi avea două coarne, asemenea unui miel, dar grăia ca un balaur.
12. Şi toată puterea primei Fiare o face în faţa acesteia. Şi face ca pământul şi locuitorii de pe el să se’nchine Fiarei celei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Şi face semne mari, pân’la a face ca foc să se coboare din cer pe pământ înaintea oamenilor;
14. şi prin semnele ce i s’a dat să facă’n faţa Fiarei îi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ, spunându-le celor ce locuiesc pe pământ să-i facă chip Fiarei care poartă rană de sabie şi a rămas în viaţă.
15. Şi i s’a dat ei să-i dea chipului Fiarei un duh, pentru ca chipul Fiarei să şi grăiască şi să facă’n aşa fel ca toţi cei ce nu se vor închina chipului Fiarei să fie ucişi.
16. Şi pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei liberi şi pe robi îi face să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,
17. încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul: numele Fiarei sau numărul numelui Fiarei.
18. Aici e’nţelepciunea! Cine are pricepere, să socotească numărul Fiarei; că e număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfinții Părinți până în zilele noastre,

pr. Ioan Sorin Uscă

Fiara care iese din mare este considerată de aproape toţi tâlcuitorii ca fiind Antihristul care iese din marea vieţii, adică din mijlocul rasei umane care este agitată precum marea. De aici este clar că Antihristul nu va fi un anumit duh sau demon, ci o progenitură odioasă a rasei umane; nu va fi un diavol întrupat, cum au crezut unii, ci un om. În persoana Antihristului sunt adunate însuşirile şi calităţile celor mai sălbatice dintre fiare. Prin cele ce se vor întâmpla în vremea Antihristului se vădeşte că diavolul, deşi apostat şi tâlhar, se vrea slăvit ca Dumnezeu şi, deşi slugă, se vrea proclamat rege. Într-adevăr, acela [Antihristul], purtând în sine toată puterea diavolului, va veni nu ca un rege drept, nici ca unul legitim, adică supus lui Dumnezeu, ci ca un necredincios fără de lege, ca un apostat nedrept şi ucigaş, ca un tâlhar recapitulând în sine toată apostazia diavolului: va dărâma idolii spre a-i convinge pe ceilalţi că el este Dumnezeu, dar se va pune pe sine însuşi singur idol, absorbind, ca să spunem aşa, rătăcirea tuturor celorlalţi idoli.