Din Apocalipsa Sf. Ap. Ioan (8)

1. Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, tăcere s’a făcut în cer, ca la o jumătate de ceas.
2. Şi-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi li s’au dat lor şapte trâmbiţe.
3. Şi un alt înger a venit şi a stat la altar, având o cădelniţă de aur; şi i s’a dat lui tămâie multă, pentru ca’mpreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor s’o aducă pe altarul de aur cel de dinaintea tronului.
4. Şi fumul tămâiei s’a suit din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu.
5. Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s’au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.
6. Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s’au gătit să trâmbiţeze.
7. Şi a trâmbiţat întâiul înger: şi s’a pornit grindină şi foc amestecat cu sânge şi au căzut pe pământ; şi a ars o treime din pământ, şi au ars o treime din copaci, şi a ars iarba verde toată.
8. Şi a trâmbiţat al doilea înger: şi ceva ca un munte mare arzând în foc s’a prăbuşit în mare. Şi o treime din mare s’a prefăcut în sânge,
9. şi o treime din făpturile cu viaţă’n ele care sunt în mare au murit, şi o treime din corăbii s’au sfărâmat.
10. Şi a trâmbiţat al treilea înger: şi o stea uriaşă a căzut din cer arzând ca o făclie, şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor.
11. Şi numele stelei: i se zice Pelin. Şi o treime din ape s’au făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, că se făcuseră amare.
12. Şi a trâmbiţat al patrulea înger: şi o treime din soare a fost lovită, şi-o treime din lună şi o treime din stele, pentru ca o treime din ele să se’ntunece, şi ziua să-şi piardă o treime din lumină, şi noaptea tot aşa.
13. Şi-am văzut şi-am auzit un vultur care zbura spre înaltul cerului şi striga cu glas mare: „Vai, vai celor ce locuiesc pe pământ, vai lor din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiţei celor trei îngeri care-s gata să trâmbiţeze!”

Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfinții Părinți până în zilele noastre,

pr. Ioan Sorin Uscă

Numărul celor şapte îngeri arată veacul acesta şi Sâmbăta, odihna sfinţilor care drept curge. Prin desfacerea peceţii a şaptea se închipuie dezlegarea vieţii pământeşti. Iar tăcerea arată buna rânduială a îngerilor şi temerea de Dumnezeu şi neştiinţa celei de a doua veniri. Iar jumătatea de ceas arată scurtarea vremii bătăliilor şi arătarea împărăţiei lui Hristos pe pământ. Jertfelnicul de aur, în care s-a pus toată puterea de slujbă sfântă şi pe care sunt aduse jertfele de mucenicie, este Hristos.

Îngerul lui Dumnezeu arătându-se, opreşte cu cuvântul numai lucrarea potrivnică din noi şi mişcă lumina minţii la lucrare fără rătăcire. Cuvântul spus în Apocalipsă, că îngerul aduce tămâie ca să o adauge la rugăciunile Sfinţilor, socotesc că este harul acesta, care e lucrat prin înger. Căci el sădeşte cunoştinţa adevăratei rugăciuni, încât mintea stă de aici înainte în afară de orice clintire şi nepăsare.