Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (6, 1-10)

1. Fiind dar noi împreună-lucrători cu El, vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar;
2. căci zice: La vreme potrivită te-am ascultat şi’n ziua mântuirii te-am ajutat; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii –
3. nimănui întru nimic dându-i noi prilej de poticnire, pentru ca slujirea noastră să nu fie defăimată;
4. dimpotrivă, întru toate înfăţişându-ne pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
5. în bătăi, în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi,
6. în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică,
7. în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga,
8. prin slavă şi necinste, prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori, şi totuşi iubitori de adevăr;
9. ca nişte necunoscuţi, şi totuşi bine cunoscuţi; ca nişte muribunzi, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, şi totuşi nu ucişi;
10. ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca unii care n’au nimic şi pe toate le stăpânesc.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (25, 14-30)

14. Aceasta este asemenea unui om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a încredinţat avuţia sa:
15. unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat.
16. Îndată plecând cel ce primise cinci talanţi, a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi.
17. De asemenea, şi cel cu doi a câştigat încă doi.
18. Iar cel care primise un talant s’a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19. Şi după multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi s’a socotit cu ele.
20. Şi apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei.
21. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
22. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei.
23. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.
24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n’ai semănat şi aduni de unde n’ai răspândit
25. şi, temându-mă, m’am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, ai ce este al tău.
26. Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n’am semănat şi adun de unde n’am răspândit?
27. Se cuvenea deci să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă.
28. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi.
29. Că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are.
30. Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Pilda talanţilor ne face să cugetăm că viaţa este vreme de negoţ. Asta înseamnă că trebuie să ne grăbim a folosi această vreme, aşa cum în neguţătorie fiecare se grăbeşte să scoată câştig. De aduce careva numai opinci sau coajă de tei pentru opinci, nici acela nu stă cu mâinile în sân, ci îşi pune întreaga isteţime la bătaie pentru a atrage cumpărătorii, ca să îşi vândă marfa şi apoi să cumpere cele ce îi sunt de trebuinţă. Dintre cei care au primit viaţă de la Domnul nu e niciunul care să poată spune: „Eu n-am primit nici măcar un talant”; oricine are ceva talanţi, nu numai unul: înseamnă că fiecare are cu ce face negoţ şi dobândi câştig. Nu te uita în stânga şi în dreapta şi nu ţine socoteala celorlalţi, ci ia frumuşel seama la tine însuţi şi vezi cât mai în amănunt ce capital ai şi ce poţi dobândi cu el, iar apoi lucrează fără lenevire potrivit planului pe care ţi l-ai făcut. La judecată nu vei fi întrebat de ce n-ai câştigat zece talanţi, când ai avut doar unul singur şi nici măcar de ce cu talantul tău ai dobândit un singur talant, ci vor spune: ce ai dobândit; un talant, o jumătate de talant sau o zecime? Şi răsplata va fi nu pentru ce ai primit (adică, nu pentru talanţii cu care te-ai născut), ci pentru ce ai agonisit (folosind talanţii tăi). Cu nimic nu te vei putea apăra, nici cu rangul, nici cu sărăcia, nici cu lipsa de şcoală. Dacă acestea nu ţi s-au dat, nu te vor întreba de ele. Dar ai avut mâini şi picioare, vor întreba: „Ce-ai câştigat cu ele? Ai avut limbă, ce ai câştigat cu ea?”. Aşa se îndreaptă la judecata lui Dumnezeu nepotrivirile de stare lumească.