Din Epistola Sobornicească a doua a Sf. Ap. Petru (2, 9-22)

9. toate acestea, pentru că Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,
10. dar mai ales pe cei ce’ntru pofta spurcării lor i se supun cărnii şi dispreţuiesc Domnia Cerească. Îndrăzneţi, îngâmfaţi, ei nu se cutremură să blasfemieze Slăvile,
11. în timp ce îngerii, deşi sunt mai mari în tărie şi’n putere, nu aduc împotrivă-le judecată blasfemiatoare în faţa Domnului.
12. Aceştia însă, ca nişte dobitoace fără minte, din fire făcute să fie prinse şi nimicite, blasfemiind ceea ce nu cunosc, întru stricăciunea lor vor şi pieri,
13. luându-şi plata nedreptăţii din propria lor nedreptate. Ei cred că e o plăcere aceea de a se desfăta în fiecare zi; pete şi ocară sunt cei ce’n rătăcirile lor îşi fac o plăcere din a se ospăta cu voi la agapele voastre;
14. avându-şi ochii plini de desfrânare şi nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie; fii ai blestemului!
15. Părăsind calea cea dreaptă, au rătăcit şi au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptăţii,
16. dar a primit mustrare pentru călcarea lui de lege; că dobitocul necuvântător pe care era călare a cuvântat cu glas omenesc şi a oprit nebunia profetului.
17. Aceştia sunt izvoare fără apă şi neguri purtate de vifor, cărora întunericul beznelor le-a fost păstrat.
18. Că rostind ei vorbe mari şi găunoase, cu poftele trupului îi momesc la desfrânări pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
19. Le făgăduiesc libertate în timp ce ei înşişi sunt robii stricăciunii; fiindcă ceea ce te biruie, aceea te şi stăpâneşte.
20. Că dacă ei, după ce prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru au scăpat de’ntinările lumii, se’ncurcă din nou în ele şi sunt învinşi, starea lor de pe urmă a devenit mai rea decât cea dintâi.
21. Fiindcă mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii decât, după ce au cunoscut-o, să se’ntoarcă de la sfânta poruncă ce li se încredinţase.
22. Cu ei s’a întâmplat adevărul zicătorii: Câinele la vărsătura lui se’ntoarce şi: scroafa spălată se tăvăleşte’n mocirlă.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (13, 14-23)

14. Iar când veţi vedea urâciunea pustiirii, cea prezisă de profetul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citeşte, să înţeleagă –, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munţi;
15. şi cel ce va fi pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre să-şi ia ceva din casa sa;
16. şi cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă îndărăt să-şi ia haina.
17. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
18. Rugaţi-vă, dar, ca fuga voastră să nu fie iarna.
19. Că necaz va fi în zilele acelea, cum n’a mai fost până acum de la’nceputul zidirii pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi.
20. Şi dacă Domnul n’ar fi scurtat zilele acelea, nici un trup n’ar mai scăpa; dar El a scurtat acele zile de dragul celor aleşi, pe care El i-a ales.
21. Şi dacă va zice atunci cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Iată, acolo!, să nu credeţi.
22. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne şi minuni ca să-i ducă în rătăcire, de se poate, pe cei aleşi.
23. Dar voi luaţi seama! Iată, pe toate vi le-am spus de mai’nainte.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau iată acolo, să nu credeţi.” Hristos Domnul, Mântuitorul nostru, a zidit pe pământ Sfânta Biserică şi binevoieşte să rămână în ea în calitate de Cap, Dătător de viaţă şi Ocârmuitor. Aici este Hristos, în Biserica noastră Ortodoxă, şi nu este în nici o alta: nici să nu-L cauţi, că nu ai să-L găseşti. Drept aceea, dacă va veni la tine careva dintr-o adunătură neortodoxă şi va începe să te încredinţeze: „La noi este Hristos”, să nu îl crezi. Dacă vei auzi pe cineva spunând: „noi avem comunitate apostolică şi la noi este Hristos”, să nu îl crezi. Biserica întemeiată prin Apostoli dăinuie pe pământ: este Biserica Ortodoxă. Aici este Hristos, iar acea comunitate întemeiată de ieri, de azi, nu poate fi apostolică şi în ea nu este Hristos. Dacă vei auzi pe cineva spunând: „În mine vorbeşte Hristos”, dar este străin de Biserică, nu vrea să ştie de păstorii ei şi nu se sfinţeşte prin Taine, să nu îl crezi: în el nu este Hristos, ci un alt duh, care îşi însuşeşte numele lui Hristos, pentru a rupe oamenii de Hristos şi de Sfânta Lui Biserică. Şi să nu dai crezare nimănui care ar încerca să îţi bage în cap vreun lucru cât de mic care este străin de Biserică. Să ştii că toţi aceştia sunt unelte ale duhurilor amăgirii şi propovăduitori ai minciunii.