Din Epistola Sobornicească a doua a Sf. Ap. Petru (1, 20-21; 2, 1-9)

20. Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
21. pentru că profeţie nu s’a făcut niciodată din voia omului, ci purtaţi de Duhul Sfânt au grăit oameni din partea lui Dumnezeu.
1. Dar au fost în popor şi profeţi mincinoşi, după cum şi’ntre voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura erezii pierzătoare şi, tăgăduindu-L chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce loruşi grabnică pieire.
2. Şi mulţi le vor urma destrăbălările, iar calea adevărului va fi blasfemiată din pricina lor.
3. Şi’n lăcomie vă vor înşela cu vorbe prefăcute, ei, a căror osândă de mult pregătită nu zăboveşte şi a căror pierzare nu dormitează.
4. Că dacă Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci’n iad i-a zvârlit şi’n lanţuri de’ntuneric i-a dat să fie ţinuţi spre judecată;
5. şi dacă n’a cruţat lumea cea veche, ci l-a păstrat numai pe Noe, al optulea ins, propovăduitor al dreptăţii, atunci când a adus potopul peste o lume de necredincioşi;
6. şi dacă cetăţile Sodomei şi Gomorei le-a prefăcut în cenuşă, osândindu-le la pieire şi dându-le pe ele drept pildă necredincioşilor din viitor;
7. şi dacă pe dreptul Lot l-a izbăvit, pe el, cel întristat de traiul desfrânat al celor nelegiuiţi
8. – pentru că dreptul acesta, locuind între ei, zi de zi îşi chinuia sufletul său cel drept din pricina faptelor lor nelegiuite pe care le vedea şi auzea –,
9. ”toate acestea, pentru că” Domnul ştie să-i scape din încercări pe cei credincioşi, iar pe cei nedrepţi să-i păstreze spre a fi pedepsiţi în Ziua judecăţii,

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (13, 9-13)

9. Luaţi seama la voi înşivă. Că din pricina Mea vă vor da în adunări şi veţi fi bătuţi în sinagogi şi veţi sta înaintea conducătorilor şi a împăraţilor, spre mărturie lor.
10. Şi trebuie ca mai întâi Evanghelia să se propovăduiască la toate neamurile.
11. Iar când vă vor duce să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela. Că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt.
12. Şi frate pe frate va da la moarte, şi tată pe fiu; şi copiii se vor răzvrăti împotriva părinţilor şi-i vor ucide.
13. Şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Frica de Dumnezeu, care duce la începutul vieţii sfinte şi plăcute lui Dumnezeu, este şi cel mai de nădejde străjer al acesteia atunci când cineva, urmând insuflărilor sale, pune acest început. Ne învaţă aceasta citirea Apostolului de acum, amintindu-ne de înfricoşătoarele judecăţi şi pedepse ale lui Dumnezeu, arătate încă de aici asupra celor care nu se supun voinţei Sale. „Dumnezeu, zice, pe îngerii care au păcătuit nu i-a cruţat”. Erau curaţi şi locuiau în sălaş prealuminat; dar fiindcă au păcătuit, au fost aruncaţi în întunericul cel mai dedesubt. Aşadar, pe mine şi pe tine ne va cruţa Dumnezeu, dacă vom merge împotriva voii Lui?! Păgânătatea se răspândise pretutindeni în vremea lui Noe. Dumnezeu a adus asupra oamenilor potopul şi i-a pierdut pe toţi, afară numai de opt suflete, familia lui Noe. Nu s-a uitat că oamenii erau mulţi. Oare pentru tine singur va sta El pe gânduri – să te piardă sau să nu te piardă -, de nu vei asculta glasul Lui?! Îndelung a răbdat Domnul Sodoma şi Gomora, dar locuitorii acestor cetăţi, în loc să se înţelepţească, s-au grăbit să atingă culmile păgânătăţii. Pentru aceasta, au fost mistuiţi de foc atunci când nu se aşteptau, iar acest foc este o preînchipuire a focului veşnic care îi aşteaptă pe cei nelegiuiţi. Nici tu nu ai să scapi de acest foc, de vei urma aceleaşi căi. Adu-ţi aminte de toate acestea, şezând la sfat cu tine însuţi, mai ales în liniştea şi în întunecimea nopţii şi întărindu-ţi astfel frica de Dumnezeu, teme-te de păcat ca şi cum în el s-ar strecura către tine văpaia focului veşnic.