În Antichitate, condimentele erau folosite nu atât pentru savoarea lor culinară, cât pentru proprietățile conservante și, mai mult chiar, pentru fabricarea parfumurilor și a diferite aromate utilizate în actele de cult religios.

Astfel, cele mai cunoscute condimente și plante utilizate în vremurile biblice erau:

• aloe, utilizată de evrei îndeosebi în ceremoniile de înmormântare, în cadrul ritualului de ungere a morților;

„Şi a venit şi Nicodim – cel care venise la El mai înainte, noaptea –, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe. ” (Ioan 19, 39)

• anasonul, plantă înrudită cu mărarul, cu proprietăți medicinale, ce era presărată pe pâine înainte de a fi dată la cuptor;

„Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar [anason] şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi;” (Matei 23, 23)

• scorțișoara, unul dintre ingredientele din tămâia folosită la Cortul Sfânt (Ieșire 30, 22-32);
• chimenul negru, care se presăra pe pâine și pe brânză;

„Că nu cu greutate se curăţă macul, nici cu roată de car se bate chimenul [negru], ci macul se scutură cu băţul, iar chimenul se mănâncă cu pâine.” (Isaia 28, 27)

• chimenul, folosit mai ales pentru preparatele din carne;
• coriandrul;

„Mana era ca sămânţa de coriandru şi arăta ca înfăţişarea cristalului.” (Numerele 11, 7)

• trestia mirositoare, identificată de unii specialiști cu ghimbirul, era folosită la obținerea uleiului pentru îmbălsămare;

„Vei lua mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă aleasă; pe jumătate, adică două sute cincizeci de sicli, scorţişoară binemirositoare; două sute cincizeci de sicli, trestie binemirositoare;” (Ieșirea 30, 23)

• pelinul, utilizat pentru proprietățile medicinale, mai ales pentru ameliorarea durerilor;

„El m-a săturat de amărăciuni, adăpatu-m-a cu pelin.” (Plângerile lui Ieremia 3, 15)

• isopul, căruia i se atribuiau calități curățitoare, atât pentru trup, cât și pentru suflet;

„Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi…” (Psalmii 50, 7)

• menta, apreciată pentru ulei; folosită și pentru condimentarea cărnii;
• muștarul;

„Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu grăuntele de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.” (Matei 13, 31)

• smirna, apreciată pentru parfumul său, fiind adăugată în diverse unguente, dar și pentru ungerea trupului în vederea înmormântării; folosită și pentru aromatizarea vinului;

„Cine-i acel ce din pustiu se’nalţă ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă şi tămâie din arta făcătorilor de mir?” (Cântarea Cântărilor 3, 6)

• nardul, apreciat pentru parfumul și pentru proprietățile sale sedative;

„Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului.” (Ioan 12, 3)

• untarița;

„Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.” (Luca 11, 42)

• șofranul, al cărui polen era folosit la obținerea parfumurilor, a vopselelor, ca element medicinal și în bucătărie;
• salvia, folosită pentru proprietățile medicinale, îndeosebi calmante și analgezice;
• sumacul, folosit pentru aromatizarea cărnii;
• sarea, conservant al cărnii, utilizată la jertfele aduse în Cortul Sfânt; apreciată pentru proprietățile dezinfectante;

„La naşterea ta – în ziua’n care te-ai născut – buricul nu ţi s’a tăiat, sânii nu s’au legat, în apă n’ai fost scăldată, nici cu sare n’ai fost sărată şi nici în scutece n’ai fost înfăşată.” (Iezechiel 16, 4)

„Şi le veţi aduce ca dar înaintea lui Dumnezeu; preoţii le vor presăra cu sare şi I le vor aduce Domnului ca arderi-de-tot.” (Iezechiel 43, 24)

(material informațional: Hrana din timpurile biblice, de Miriam Feinberg Vamosh)

Vezi aici mai multe despre o alimentație echilibrată.

• 4 pere
• 1 1/2 ceașcă vin roșu
• 3 lingurițe miere
• 1/2 linguriță scorțișoară
• 1/4 linguriță nucșoară
• 1/2 linguriță chimen
• 1 linguriță făină amestecată cu 1/4 ceașcă apă rece

Tăiați perele în patru. Fierbeți perele în vin 15 minute. Scoateți perele și continuați fierberea până se reduce lichidul la jumătate. Adăugați lichidul peste făina cu apă, iar când se răcorește, adăugați mierea. Turnați peste pere.

*** rețetă prelucrată după Hrana din timpurile biblice, de Miriam Feinberg Vamosh