Acest praznic sărbătorește taina ce noi o numim “adormirea Maicii Domnului”, o taină mai presus de cuvânt. Este un eveniment ce în trecut nu era prăznuit de prea mulți oameni, dar care în prezent este cinstit și întâmpinat de toți. Hristos Însuși – Jertfa cea curată, Lumina cea veșnică, care străluceste de la Tatăl ca un Soare de la Soare – Hristos arată aceasta clar prin mutarea din aceasta lume ca pe o împărăteasă a firii omenești, a Maicii Sale cea pururea fecioară – acea mamă în al cărei pântece, El care este Dumnezeu a luat firea noastră într-un mod dincolo de puterea noastră de descriere. Modalitatea [înălțării ei] nu poate fi spusă, deși El nu a lăsat înțelesul acestei taine întru totul de neajuns pentru noi. Pentru că prea sfânta Fecioară nu a pășit pe acest pământ într-un mod potrivnic legilor lăsate nouă de sus; ea nu a fost născută, nici nu a trăit după reguli străine naturii noastre, chiar dacă a primit un stil de viață diferit de al nostru. Ea a trăit, a dat naștere și în cele din urmă a părăsit această lume într-un mod superior celui firesc; de aceea într-adevăr a întrecut prin măreție pe toți cei care au trăit în această lume schimbătoare.
Veniti așadar, să prăznuim acum în mod vrednic de ea: toate participă la înfrumusețarea acestei sărbători, la sporirea bucuriei noastre! Pentru că, priviți, voi toți cei care mi-auziți cuvintele, priviți la ce este înaintea ochilor noștri: Împărăteasa neamurilor – adică Biserica credincioșilor – conduce astăzi procesiunea solemnă a Împărătesei neamului nostru, care astăzi este primită cu cinste în Împărăția cerurilor de Dumnezeu, Împăratul care stăpânește peste toate. Biserica aduce în dar astăzi cele mai frumoase și festive bunuri ale ei. Ea, ea care a îndumnezeit țărâna [Maria] astăzi se dezbracă de țărână, lasă deoparte vălul acestei lumi schimbătoare și dă pământului ceea ce-i aparține. Ea se înalță spre nașterea din nou și intră acolo unde viața începe și nu se mai sfârșește, un loc departe de toate neajunsurile și complicațiile materiei și ale patimilor. Acum, în sfârșit, casa cea văzută a sufletului ei se ridică din lumea văzută și se alătură duhovnicescului într-un mod duhovnicesc: ceva care poate înțelege doar Cel care a unit prima dată materia cu duhul, separându-le apoi pentru a le uni din nou – dacă pot vorbi grosier încercând să ating ce e de neatins! Nimeni să nu se îndoiască de aceasta, gândindu-se la Ilie sau Enoh, care s-au arătat mai presus de lumea văzută, fiind sloboziți din această lume pătimașă – unul purtat într-un car, celălalt înălțat în aer.
Este cu adevărat o nouă priveliște, nemaiînchipuită: o femeie care întrece cerurile în curăție intră în cortul sfânt al altarului ceresc; o fecioară care întrece însăși firea serafimilor prin minunea nașterii lui Dumnezeu, se apropie de Dumnezeu, începutul firilor și ziditorul a toate; o mamă care a dat naștere singură își sfârșește viața într-un mod apropiat de cel al Fiului ei. Este o minune vrednică de Dumnezeu și de credința noastră!
(extrase)
Binecuvântăm iubirea ca pe darul cel mai sfânt
Şi, căutând cine-a avut-o mai înalt pe acest pământ,
O găsim numai în tine, strălucind cel mai frumos,
Fericită şi curată, Maica Domnului Hristos.
Binecuvântăm răbdarea şi smerenia mereu,
Şi căutăm cine le are mai profund spre Dumnzeu,
Dar nu le găsim la nimeni dintre câţi pe lume sunt
Cum le-ai avut tu, Fecioară, maica Domnului preasfânt.
Binecuvântăm frumuseţea inimii cu nobil simţ
Şi-o căutăm pe lumea asta la toţi cei ce-i ştim mai sfinţi,
Dar nu mai găsim la nimeni, din tot neamul omenesc,
Cum a fost în al tău suflet, Maica Mirelui ceresc.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul cel slăvit,
Şi pe Duhul Sfânt, că astfel te-a ‘nălţat și te-a sfinţit…
Şi-nchinându-ne ‘naintea tainicului plan divin,
Te cinstim, preafericită, Maica lui Hristos! Amin!
(de Traian Dorz)
Bucură-te, leagăn alb de iasomie,
Către care-n roiuri fluturii coboară,
Bucură-te, raza stelei din vecie,
Şipot care curge plin cu apă vie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară
Dulcea mea Marie!
Bucură-te, floare fără de prihană,
Albă ca argintul nopţilor de vară,
Spicul cel de aur, veşnic plin cu hrană,
Mirul care vindeci orice fel de rană,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară
Ploaia cea de mană!
Bucură-te, brazdă plină de rodire,
Munte sfânt, în care s-a-ngropat comoară,
Bucură-te, cântec tainic de iubire,
Clopot de chemare, cântec de mărire,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară
Blândă fericire!
Bucură-te, mărul vieţii care-nvie,
Pomul greu de roadă-n plină primăvară.
Bucură-te iarăşi, ţărm de bucurie,
Dintru care curge miere aurie,
Bucură-te, Maică pururea Fecioară
Sfânta mea Marie!
(de m-hia Teodosia Lațcu)
0 Comments