Cununie civilă şi religioasă ?

Nu există cununie civilă; cununia este doar religioasă, Biserica cere însă ca cei doi să încheie mai întîi căsătoria civilă, prin care îşi asumă răspunderea în faţa societăţii, deoarece creştinii nu vor să evadeze din realitate.

Cununia în schimb nu este o obligaţie, nici familială nici socială, ci un angajament al celor căsătoriţi de a merge pe calea cea veşnică descoperită de Domnul Hristos în Biserică.

Bărbatul şi femeia, în însăşi expresia lor fizică, exprimă chipul lui Dumnezeu. Pentru creştini, trupul nu este o închisoare a sufletului, nici un ambalaj trecător, supus instinctelor animalice, ci o alcătuire binecuvîntată care oglindeşte iubirea persoanelor Treimii. Acest potenţial divin nu poate fi valorificat decît printr-o unică relaţie, trăită într-un legămînt de iubire ce vine de sus.

Crearea lui Adam și a Evei

Monoteismul implică monogamie.

Desfrînarea este încălcarea acestui unic legămînt: ea reprezintă un mare păcat nu doar pe durata căsătoriei (adulter), ci şi înaintea ei (concubinaj). Pe plan uman, ea parazitează iubirea partenerilor, ducînd adesea la îndepărtarea lor. În plus, desfrînarea generează o atitudine de respingere a vieţii; partenerii se protejează prin contracepţie (cu efecte avortive şi distructive asupra organismului feminin) şi, când aceasta eşuează, recurg frecvent la avort.

Abstinenţa înainte de nuntă (fecioria), fidelitatea pe viaţă (credincioşia), primirea copiilor pe care Dumnezeu îi trimite şi dedicarea pentru creşterea lor sunt lucruri sfinte in toate religiile, cu atît mai mult în creştinism. Încălcarea conştientă şi repetată a acestor valori înseamnă apostazie (lepădarea de credinţă) şi duce la distrugerea familiei şi la crime împotriva vieţii.

Momentele principale ale slujbei

Sf. Evanghelie, cununiile și potirul

Logodna este consfinţirea legăturii de iubire între 2 tineri. Verighetele reprezintă legătura, lanţul cu capete vizibile prin care ei se aleg în exclusivitate.

Mai demult, logodna se făcea cu 1-2 ani înainte de nuntă, nu ca o căsătorie de probă, ci ca un timp de creştere în credinţă şi in iubire. Pentru cei care îşi asumă pe deplin pregătirea duhovnicească, logodna este o minunată perioadă de înflorire.

Cele 3 rugăciuni subliniază cele 3 scopuri ale familiei creştine:

A. naşterea binecuvîntată de copii.
Sexualitatea înseamnă în primul rînd procreaţie; avortul, contracepţia şi fertilizarea in vitro sunt păcate grave. Desigur, copiii trebuie crescuţi în mod responsabil.

B. sprijinul reciproc, depăşirea ego-ismului şi asumarea celuilalt cu toate neputinţele lui, pe toată viaţa.

C. unirea soţilor în Hristos (mîntuirea); nu ne facem un scop din această viaţă trecătoare, ci dobîndim împreună Împărăţia cea veşnică.

Încununarea reprezintă:

• un premiu pentru hotărîrea mirilor;
• o făgăduinţă a cununilor neveştejite pe care Domnul le dă celor mîntuiţi.

Lecturile din Noul Testament:

• Efeseni cap. 5: relaţia dintre Hristos şi Biserică, model pentru soţ şi soţie;
• Ev. Ioan cap. 2, nunta din Cana: adevărata minune – prefacerea sentimentelor umane în dragoste adevărată.

Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl. Supuneţi-vă unul altuia, întru teama lui Hristos.

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.

Sf. Apostol Pavel

Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor.

Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.

Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat. Efeseni 5:20-33

A treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă.

Hristos preface apa în vin la nunta din Cana

Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu.

Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune.Şi erau acolo şase vase de piatră, puse pentru curăţirea iudeilor, care luau câte două sau trei vedre.

Zis-a lor Iisus: Umpleţi vasele cu apă. Şi le-au umplut până sus. Şi le-a zis: Scoateţi acum şi aduceţi nunului. Iar ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, ci numai slujitorii care scoseseră apa ştiau, a chemat nunul pe mire, şi i-a zis: Orice om pune întâi vinul cel bun şi, când se ameţesc, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.

Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El.Ioan 14:21-27

Paharul mîntuirii: semn că cei 2 devin una în suflet şi în trup, dar şi trimitere la paharul Sângelui lui Hristos, Cel care hrăneşte această unitate de-a lungul vieţii.

Tineri căsătoriți, împreună cu nașii de cununie

Imnul Isaie dănţuieşte…: după ce au luat hrana binecuvîntată, mirii pornesc în călătoria spre desăvîrşire, spirală spre cer avînd în centru Evanghelia.

Ziua a 8-a: Întrucît creştinii aparţin lui Dumnezeu, ei îi aduc prima saptămîna ca jertfă. După mulţumirea de la biserică, ei se bucură de viaţa conjugală, cultivînd mai departe paternitatea generoasă şi responsabilă, fidelitatea şi abstinenţa. Ziua a 8-a face parte din ritmul vieţii lor.

Biserica cunoaşte slăbiciunea firii omeneşti; ea apără prin canoanele ei sfinţenia căsătoriei şi cheamă pe păcătoşi la pocăinţă. De aceea, în practica ei bimilenară Biserica a alcătuit  2 slujbe de cununie:

• Taina Cununiei, pentru cei credincioşi, care aşteaptă nunta în feciorie. Ei se pot împărtăşi atît înainte cît si după nuntă.
• Cununia a 2-a, pentru cei ce au trăit în desfrînare şi pentru cei care se recăsătoresc.

Această slujbă nu este o taină, ci o binecuvîntare prin care cei  se intorc cu pocăinţă la Dumnezeu să aibe o cale de vindecare. După împlinirea canonului ei se pot apropia de Sfînta Împărtăşanie şi sunt integraţi în comunitatea credincioşilor.

Cununia nu este o legalizare a concubinajului, ci o  confirmare pe calea credinţei, necesitînd o temeinică pregătire:

• catehizare
• spovedanie
• program de rugăciune
• post şi abstinenţă.

Făra această pregătire, nici Cununia a 2-a nu poate primită; înseamnă ca în prezent oamenii au alte preocupări şi nu sunt gata să-şi asume legămîntul cu Domnul Hristos.