Epistola către Galateni este una din cele 4 epistole mari scrise de Sf. Apostol Pavel (celelalte fiind către Romani și Corinteni I și II);  ea exprimă într-un mod foarte elocvent învățăturile de bază ale “apostolului neamurilor”, așa cum mai este numit Pavel.

În a doua sa călătorie misionară, în drum spre cetatea Troa, Pavel se îmbolnăvește și este nevoit să poposească în ținuturile Galatiei, provincie romană din centrul Asiei Mici. Găsește așadar un bun prilej de a propovădui Vestea cea Buna și galatenilor; urmând aceeași strategie folosită și până atunci: începe prin a cuvânta sâmbăta în sinagogile diasporei evreiești, sinagogi frecventate nu doar de iudei ci și de cei de alt neam, “temători de Dumnezeu”. Astfel cuvântul Evangheliei nu rămânea doar în sânul poporului ales, ci răspândit și la “păgâni”.

Trebuie menționat că epistolele au apărut mai întâi în forma lor scrisă, iar mai apoi Evangheliile; așadar, Vestea cea Bună era răspândită în mod oral, supusă ușor deci atacurilor, voite sau nu, ale, să le spunem, “ereticilor”.

“Căci acum caut bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș plăcea însă oamenilor, n-aș fi rob al lui Hristos.”

Se pune problema dacă fiind plăcuți lui Dumnezeu putem să plăcem și lumii; adică să împăcăm ambele părți.

Părerile sunt împărțite; dacă ar fi să urmăm un limbaj politic aș putea spune că sunt de dreapta și de centru-dreapta :)). Adică unii  zic că până la un punct am putea duce o viață creștină și în același timp să ne facem plăcuți înaintea oamenilor, că până la urmă o persoană cu coloană verticală place oricui, și ateului și credinciosului – dar oare ne oprim la un set de reguli moral-sociale?! Ok, începem prin a fi măcar morali, dar nu asta e finalitatea! Și oare, pășind mai întâi timid și apoi din ce în ce mai angajați în viața lui Hristos, nu am putea incomoda pe cei care nu ni se alătură? Nu le-ar putea “șifona” conștiința? Am mai putea participa la evenimentele definitorii vieții lumești, ca să putem auzi “Îmi placi! Ești de-al nostru!”?

Iar alții zic de la bun început că știm cine este prințul lumii acesteia, prin urmare fiind cu adevărat creștin nu poți să te amesteci cu lumea, darămite să-i mai și placi!

Ana I.