“Dar vine ceasul şi acum este…” (Ioan 4, 23)
Al VI-lea ceas de rugăciune face parte din cele 7 Laude bisericeşti (slujbe prin care Biserica îşi îndeplineşte datoria ei de a aduce lui Dumnezeu cinstire zilnică). Cele 7 laude bisericeşti sunt :
- Miezonoptica (se citește la miezul nopții, “La miezul nopţii m-am sculat ca să te laud pe Tine pentru judecăţile dreptăţii tale”, Ps. 118, 62)
- Utrenia și Ceasul I ( Utrenia se începe înainte de răsăritul soarelui)
- Ceasul al III-lea ( începe la 3 ceasuri de când apare lumina, în jur de ora 9)
- Ceasul al VI-lea (la 6 ore de la răsăritul soarelui, de obicei în jurul orei 12)
- Ceasul al IX-lea (la 9 ore de la răsăritul soarelui, de obicei ora 15)
- Vecernia (la apus de soare)
- Pavecerniţa (Dupăcinarea) se citeşte după vecernie.
Practica de a face rugăciuni la anumite ore are rădăcini în Vechiul Testament. În Faptele Apostolilor este relatat cum Sfântul Apostol Petru se suie pe acoperiş să se roage pe la ceasul al VI-lea. După care are o vedenie în care este îndemnat să junghie şi să mănânce din animalele care erau considerate necurate de Legea Veche. Acest lucru se întâmplă pentru a-i arăta apostolului că şi păgânii pot deveni creştini.
Sf. Petru rugându-se la ceasul al VI-lea
La ceasul al VI-lea Iisus vorbeşte cu femeia samarineancă. La întrebarea acesteia despre locul unde este bine a se închina, Iisus îi răspunde “Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr”.
Hristos răstignit (icoană din biserica noastră)
În Evangheliile după Matei şi Luca este menţionat că în momentul pătimirilor lui Hristos, soarele s-a întunecat de la ceasul al VI-lea până la ceasul al IX-lea. Cu multe sute de ani în urmă Dumnezeu spunea prin proroocul Amos “în ziua aceea voi apune soarele în miezul zilei şi voi întuneca pământul în zi luminoasă”. Uimitor!
Hristos lucrând la mântuirea noastră înainte de a exista timpul a aranjat momentul răstignirii sale, vestirea către samarineancă şi către păgâni că va fi Domn al tuturor neamurilor.
Veniţi
Să înălţăm gândurile noastre peste această lume, să ne suim la înălţime ca Petru şi să abandonăm găleata la fântână ca femeia samarineancă, primind apa vie,
la
Ceasul al VI-lea, împletit cu citirea Apostolului, a Evangheliei şi a altor cărţi sfinte, pentru a medita în mijlocul zilei la mijlocul universului, la axis mundi, adică la cruce, la pătimirile Domnului, la întâlnirea cu Hristos răstignit, înviat şi înălţat ca o comoară în ţarina Scripturilor.
Adevărat Dumnezeu, puternic conducător,
Ce-aduci liniște-n destinul lucrurilor,
Dimineața cu străluciri împodobești
Și amiaza cu flăcări cerești.
A neînțelegerilor flăcări să le stingi,
Arșița-n depărtări s-o-nvingi,
S-aduci a trupurilor sănătate
Și pace-n sufletele-adevărate.
Ne fii alături, preabun Tată!
(Sf. Ambrozie al Milanului, Imn către ora a șasea)