Cel ce nu se va naşte din apă şi din duh, nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3,3)

Viaţa duhovnicească îşi are izvorul în sfintele taine, iar începutul tainelor este Taina Botezului. Cine vrea să-L urmeze pe Hristos trebuie să treacă prin ce a trecut şi El, să guste din dumnezeirea Lui, să-şi lege viaţa de moartea şi învierea lui Hristos. A primi Botezul înseamnă a te naşte din nou întru Hristos, a începe o viaţă nouă. Aducându-ne naşterea cea din Duh, botezul este dar de la Dumnezeu, prin care ne apropiem de lumina dumnezeirii şi ne îndepărtăm de întuneric, în deplina libertate a duhului.

Întrucât Dumnezeu a făcut atât lumea văzută cât şi pe cea nevăzută şi a spus că sunt bune foarte, şi materia participă la săvârşirea tainei. La arătare este apa şi untdelemnul, iar tainic lucrează puterea Duhului.

Botezul

Botezul are o parte premergătoare (rugăciunile de exorcizare, lepădarea de diavol şi acceptul de a te uni cu Hristos, Crezul Bisericii), prin care cel ce merge spre luminare este înarmat cu armele credinţei (de altfel este numit în rugăciunile acestea ostaş al lui Hristos).

Este foarte important de subliniat că botezul, taină fiind, nu se săvârşeşte în taină, ci în Biserică, de faţă cu toţi membrii ei din trecut şi din prezent, într-o plenitudine a mărturisirii aceluiaşi Domn, aceleiaşi Credinţe, aceluiaşi Botez.

Sf. Evanghelist Ioan spune în prima lui epistolă că trei sunt martorii botezului: apa, sângele şi Duhul. Căci fără crucea lui Hristos, apa este materie fără putere, iar fără apă nu mai este Taina (din apă şi din Duh). Iar noi ne însemnăm cu semnul Crucii şi ne botezăm în apă în numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, prin care dobândim iertare de păcate şi harul duhovnicesc.

Prin Botez ne îngropăm împreună cu Hristos, pentru a învia împreună cu El. Căci scufundându-ne în apă ne lipsim de viaţa din aer, iar lipsirea de viaţă înseamnă moarte. Dar ieşind din apă repede, înseamnă că însetăm fierbinte după altă viaţă nouă. Aşadar apa Botezului nimiceşte omul ce vechi şi dă viaţă celui nou, îmbrăcat cu lumina lui Hristos cel Înviat.

Taina Botezului este imediat urmată de Taina Mirungerii şi Taina Împărtăşaniei. În rugăciunea dinainte acestor taine cerem lui Dumnezeu pecetea darului Sfântului şi Întrutotputernicului şi Închinatului Tău Duh şi cuminecarea (împărtăşirea) Sfântului Trup şi a Scumpului Sânge al Hristosului Tău.

Mirungerea

Înnoirea în duh şi reînvierea prin Botez pun în lucrare refacerea după  chipul lui Dumnezeu, iar cel care trezeşte potenţa asemanării cu Acesta este Sfântul Mir. Ungerea cu el aduce peste cei botezaţi aceleaşi daruri ca şi atunci când Apostolii îşi puneau mâinile peste neofiţii de la începuturile creştinismului, pentru că Duhul Sfânt se cobora peste cei nou botezaţi.

Prin Mirungere omul recapătă cele trei demnităţi date lui de Dumnezeu de la crearea lumii: cea de împărat – stăpân peste tot pământul şi responsabil pentru creaţie; cea de preot – chemarea de a sfinţi lumea printr-o jertfă de sine continuă, prin credinţă şi ascultare faţă de Dumnezeu; în cadrul acestei preoţii universale, Apostolii au rânduit după voia lui Dumnezeu hirotonirea, continuarea preoţiei lui Hristos în Biserică; cea de profet – puterea de a auzi glausl lui Dumnezeu lăuntric şi de a discerne care este voia Lui, făcându-ne martori ai Adevărului revelat prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

Acestea trei sunt puse în lucrare prin ungerea cu Sfântul Mir şi prin cuvintele Pecetea darului Sfântului Duh. De abia din acest moment nou botezatul se poate numi creştin – christus, „unsul” în limba latină.

Împărtășirea

Făcându-ne părtaşi morţii şi învierii lui Hristos şi primind numirea şi potenţa de „hristoşi” – creştini adică – următorul pas firesc spre unirea cu Domnul este împărtăşirea cu El, cu Trupul şi Sângele Lui – primirea Împărtăşaniei.

Iar de acum, primind Trupul lui Hristos, devenim membri ai Bisericii – Trupul Său, al cărui Mântuitor şi este (Efeseni 5,23)