Despre citirea Sfintei Scripturi (31)
Vreau să vă învăț un cântec minunat de harpă! N-am să folosesc o liră fără viață, ci, în locul coardelor de harpă, voi atinge poruncile lui Dumnezeu și faptele Scripturii.
Vreau să vă învăț un cântec minunat de harpă! N-am să folosesc o liră fără viață, ci, în locul coardelor de harpă, voi atinge poruncile lui Dumnezeu și faptele Scripturii.
Mare întărire pentru a nu păcătui este citirea Scripturilor! Mare prăpastie și adânc abis este necunoașterea Scripturilor!
…să luați Scriptura să citiți…
„Binecuvântat fie Dumnezeu, Care a pus în sufletul vostru o dorință atât de mare pentru ascultarea cuvintelor duhovnicești!”
De-aș priveghea eu, cel ce vă vorbesc, dar dacă voi, care mă ascultați, nu privegheați la fel, cuvântul meu se va îneca, pentru că nu găsește minte care să-l primească. De aceea, trebuie să fiți atenți și să privegheați.
După cum cel care primește o scrisoare de la un prieten nu citește doar corpul epistolei, ci și salutarea scrisă la sfârșit și de acolo, mai ales, află dispoziția sufletească a celui ce a scris-o…
Citirea Scripturilor risipește patimile nedemne de un om liber.
„Fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistolă.”
Ați văzut ce lucru bun este să citești cu luare-aminte și cu tragere de inimă dumnezeieștile Scripturi?
Să audă aceasta cei care socotesc că lectura dumnezeieștilor Scripturi trebuie lăsată la o parte și să se îngrijească de alte treburi.