Pomenirea sfintei mucenițe Ludmila, prințesă a Cehia.

Sfânta muceniță Ludmila a fost căsătorită cu prințul ceh Borivoy, amândoi fiind botezași de Sf. Metodiu, arhiepiscopul Moraviei și luminătorul slavilor.
Încreștinându-se, cei doi au arătat mare grijă pentru luminarea supușilor lor. Cu lumina ortodoxiei, ei au ridicat biserici și au chemat preoți să săvârșească dumnezeieștile slujbe. După moartea prințului Borivoy, Sf. Ludmila și-a purtat văduvia în cuvioșie și nevoințe, slujind în continuare Biserica în timpul domniei fiului ei, Bratislav.
Prințul Bratislav s-a căsătorit cu prințesa Dragomira, care i-a dăruit un fiu, Venceslav. După moartea lui Bratislav, urcând pe tron tânărul Venceslav, Dragomira a profitat de lipsa lui de experiență pentru a readuce în țară obiceiuri păgâne.
Prin împotrivirile sale față de aceste lucruri, Sf. Ludmila și-a atras ura nurorii sale, care a trimis în taină doi boieri să o omoare. Aceștia au intrat în casa sfintei la vremea când ea se ruga și au împlinit porunca Dragomirei. Moaștele ei au fost îngropate în zidul cetății Techin, făcându-se izvor de multe vindecări. Mai târziu, binecredinciosul prinț Venceslav a mutat trupul sfintei în Praga, în biserica Sfântului Gheorghe.

Pomenirea sfântului Venceslav, prinț al Cehiei

Sf. Venceslav a fost prinț al cehilor, începându-și domnia la vârsta fragedă de 18 ani. El a fost crescut în cucernicie de către bunica sa, prințesa muceniță Ludmila, iar înrâurirea acesteia asupra lui s-a arătat din plin. Venceslav a fost un conducător pașnic, înțelept și drept pentru poporul său. S-a îngrijit de educația creștină a poporului său atât în închinare, cât și în învățătură. A ridicat multe biserici maiestuoase, între care catedrala Sf. Vit din Praga, care astăzi îi poartă numele. Amai mult, i-a hrănit pe cei săraci și a arătat multă dragoste pentru poporul său, făcându-se icoană a lui Hristos între cei ce un neam cu el.
Boierii care au văzut în prințul Venceslav o amenințare și o piedică pentru modul lor de viață au hotărât să-l ucidă, mai întâi încercând să o întoarcă pe mama sa împotrivă-i, iar mai pe urmă convingându-l pe fratele său să îi ia tronul. Acesta l-a invitat pe Venceslav la sfințirea unei biserici, în fața căreia dreptcredinciosul prinț a fost înjunghiat și omorât. Sângele său a rămas la ușile noii biserici, neputând fi îndepărtat, ci dispărând în chip minunat după trei zile.