Din Sfânta Evanghelie după Luca (24, 36-53)
36. Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
37. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
38. Şi El le-a zis: „De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
39. Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine că am”.
40. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41. Şi lor, celor încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?”
42. Iar ei I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr’un fagure de miere.
43. Şi, luând, a mâncat în faţa lor.
44. Şi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am grăit pe când încă eram împreună cu voi, că toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească”.
45. Atunci le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile.
46. Şi le-a zis că aşa este scris şi că aşa trebuia să pătimească Hristos şi a treia zi să învie din morţi
47. şi întru numele Său să se propovăduiască pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48. „Voi sunteţi martorii acestora.
49. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă rămâneţi în cetate până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus”.
50. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
51. Şi a fost că’n timp ce-i binecuvânta, S’a depărtat de ei şi S’a înălţat la cer.
52. Iar ei, închinându-I-se, s’au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Şi’n toată vremea erau în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
0 Comments