Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia. (Isaia 26, 19)

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2, 3)

Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat […] şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. (Isaia 53, 4-5)

El a purtat păcatele noastre, în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, murind faţă de păcate, să vieţuim dreptăţii. (1Petru 2, 24)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. (Isaia 43, 25)

Iată, vin zilele – zice Domnul – când îi voi ridica lui David o Odraslă’ndreptăţită ; un Rege va domni şi va înţelege şi va face judecată şi dreptate pe pământ. (Ieremia 23, 5)

Pune-ţi comoara ta întru poruncile Celui Preaînalt şi-ţi va folosi mai mult decât aurul. (Sirah 29, 14)

Şi în vremea aceea […] va fi vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică. (Daniel 12, 1-2)

Oare îşi va uita femeia pe propriul ei copil astfel încât să nu-i fie milă de odrasla pântecelui ei? Dar chiar dacă o femeie ar uita acestea, Eu pe tine nu te voi uita! zice Domnul. (Isiaia 49, 15)

De vreme ce tu zici: Sunt bogat şi m’am îmbogăţit şi de nimic n’am nevoie!, şi pentru că nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te’mbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te’mbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. (Apocalipsa 3, 17-18)