Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (2:21 – 3:7)

Fraților, nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci, dacă dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar. O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi să nu vă încredeți adevărului, pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit? Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: din faptele Legii primit-ați voi Duhul, sau din ascultarea credinței? Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? Ați pătimit atâtea în zadar? – dacă a fost în zadar, cu adevărat. Deci, Cel care vă dă vouă Duhul și săvârșește minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii sau din ascultarea credinței? Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate. Să știți, deci, că aceștia, care sunt din credință, sunt fii ai lui Avraam.

Din Evanghelia după Marcu (6:1-7)

În vremea aceea, a venit Iisus în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după El. Și, fiind sâmbătă, a început să învețe în sinagogă. Și mulți, auzindu-L, erau uimiți și ziceau: De unde are El acestea? Și ce este înțelepciunea care I s-a dat Lui? Și cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta teslarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, și al lui Iosi, și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile Lui aici la noi? Și se sminteau în privința Lui. Dar Iisus le zicea: Nu este proroc disprețuit decât în patria sa și între rudele sale și în casa sa. Și n-a putut să facă acolo nicio minune, decât că, punându-Și mâinile peste puțini bolnavi, i-a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Și străbătea satele dimprejur învățând. Apoi a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.

Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

Toată aplecarea sufletului tău să se întoarcă spre El, să nu se împartă iubirea ta la părinți, la copii, la ceva material, ci cu totul, în întregime, să te întorci către El și să strigi: „Iisuse al meu, suflarea mea dulce, lumina vieții mele, singura mea iubire, singura mea închinare, Te slăvesc! Iubește-mă, arată-mi dorul iubirii Tale, ca să-Ți dau mai apoi ale Tale dintru ale Tale!”