Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (11:8-23)

Fraților, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat, și pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea, femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri. Totuși, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, așa și bărbatul este prin femeie, și toate sunt de la Dumnezeu. Judecați în voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învață oare însăși firea că necinste este pentru un bărbat să-și lase părul lung, și că pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu. Și aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău. Căci mai întâi aud că atunci când vă adunați în biserică, între voi sunt dezbinări și, în parte, cred. Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați. Când vă adunați deci laolaltă nu se poate mânca Cina Domnului; căci, șezând la masă, fiecare se grăbește să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată. N-aveți, oare, case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și rușinați pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat și vouă.

Din Evanghelia după Matei (17:10-18)

În vremea aceea, ucenicii L-au întrebat pe Iisus, zicând: Pentru ce, dar, zic cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar El, răspunzând, a zis: Într-adevăr, mai întâi va veni Ilie și va așeza la loc toate. Eu însă vă spun vouă că Ilie a și venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; așa și Fiul Omului va pătimi de la ei. Atunci au înțeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. Și, mergând ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Doamne, miluiește pe fiul meu, că este lunatic și pătimește rău, căci adesea cade în foc și adesea în apă. Și l-am adus la ucenicii Tăi, însă ei n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceți-l aici la Mine. Atunci Iisus l-a certat și demonul a ieșit din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela.

Una este porunca iubirii, săvârșită în fapt spre iubirea reciprocă dintre frați, și altceva este lucrarea iubirii dumnezeiești; și că pe prima pot toți oamenii, dacă vor și se silesc, să o împlinească, iar pe a doua, nu. Căci nu se împlinește din faptele noastre, nici nu se naște din voia noastră, dacă vrem, când vrem și cum vrem. Adevărat. Ci aceasta vine din Izvorul Iubirii al preadulcelui nostru Iisus, care ne dă, dacă vrea, cum vrea și când vrea El.