Din Faptele Apostolilor (12:12-17)

În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit și Marcu, unde erau adunați mulți și se rugau. Și, bătând Petru la ușa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Și, recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis ușa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porții. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit! Dar ea stăruia că este așa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui! Dar Petru bătea mereu în poartă. Și, deschizându-i, l-au văzut și au rămas uimiți. Și, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniță. Și a zis: Vestiți acestea lui Iacov și fraților! Și, ieșind, s-a dus în alt loc.

Din Evanghelia după Ioan (8:42-51)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Pentru că n-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Fiindcă nu puteți să dați ascultare cuvântului Meu. Voi sunteți din tatăl vostru diavolul și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu. Au răspuns iudeii și I-au zis: Oare nu zicem noi bine că tu ești samarinean și ai demon? A răspuns Iisus: Eu nu am demon, ci cinstesc pe Tatăl Meu și voi nu Mă cinstiți pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Este cine să o caute și să judece. Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.

Dumnezeu cel Preabun nu face nimic care să nu ne fie spre folosul sufletului. Fie că este boală, fie ispită, orice îngăduie să ni se întâmple, toate sunt spre folosul nostru. Noi însă nu știm acest lucru și adeseori cârtim, ne indignăm și facem din această cauză multe rele. Acela, din multă iubire pentru noi, numai binele nostru vede. Deoarece El știe că aici suntem trecători și toate trec și se duc repede. Și când se va termina acest exil al nostru și se vor deschide ochii cei adevărați ai sufletului, atunci Îi vom mulțumi pentru toate cu multă recunoștință.