aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (28:14-22)
14. Pentru aceasta, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului celui din Ierusalim!
15. Voi ziceţi: Noi am făcut legământ cu moartea şi cu iadul (şeolul) învoială; urgia va trece fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman!
16. Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: «Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!
17. Şi voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi grindina va lua la vale adăpostul minciunii şi potop de ape va da peste locul ei de scăpare!
18. Şi legământul vostru cu moartea va fi stricat şi înţelegerea voastră cu iadul (şeolul) va fi desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi,
19. Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineaţă, ziua şi noaptea, şi nu va fi decât groază, pentru a pricepe descoperirea!
20. Patul acesta va fi scurt şi nu te vei putea întinde, iar aşternutul lui prea scurt, ca să te înveleşti».
21. Că Domnul Se va ridica precum altădată în muntele Peraţim şi Se va întărâta ca în valea Ghibeonului ca să săvârşească fapta Lui, fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui, lucrul Lui minunat.
22. Deci nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu se strângă, că am auzit de la Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este hotărâtă să fie pentru toată ţara!
Din Cartea Facerii (10:32 – 11:9)
32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii şi după naţii, şi dintr-înşii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop.
1. În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.
2. Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.
3. Apoi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!». Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis iarăşi: «Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!».
5. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: «Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul».
8. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
Din Proverbele lui Solomon (13:19 – 14:6)
19. Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
22. Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
23. Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, însă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
24. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
25. Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.
1. Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2. Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
3. În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul
Să-l compătimești pe cel ce nu are. Să nu-l judeci pentru faptul că nu are: că este păcătos, viclean, guraliv, hoț, desfrânat, pervers sau mincinos.
(…) să spui imediat: „Hristoase, nu are Harul Tău, de aceea păcătuiește. Dacă pleci și de la mine, și eu voi săvârși fapte și mai rele. Dacă nu cad, nu cad pentru că Tu mă ții. Atâta vede fratele, atâta face. Este orb. Cum vrei să vadă fără ochi? Este sărac. Cum să-i ceri să fie bogat? Dă-i Tu bogăție ca să aibă, dă-i Tu ochi ca să vadă!”
0 Comments