Din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel (2:13 – 3:5)

Fraților, datori suntem totdeauna să mulțumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfințirea duhului și întru credința adevărului, la care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos. Așadar, fraților, stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. Însuși Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeu Tatăl nostru, Care ne-a iubit pe noi și ne-a dat, prin har, veșnică mângâiere și bună nădejde, să mângâie inimile voastre și să vă întărească, la tot lucrul și cuvântul bun. În sfârșit, fraților, rugați-vă pentru noi, încât cuvântul Domnului să se răspândească și să se preamărească, precum la voi, și ca să ne izbăvim de oamenii cei nesocotiți și vicleni; căci credința nu este a tuturor; dar credincios este Domnul, Care vă va întări și vă va păzi de cel viclean. Despre voi, încredințați suntem, în Domnul, că cele ce vă poruncim, voi le faceți și le veți face. Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos!

Din Evanghelia după Luca (13:1-9)

În vremea aceea, au venit unii la Iisus, vestindu-L despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiți oare că ei au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către lucrătorul viei: Iată, trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Dar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în anul care vine; iar de nu, îl vei tăia.

Câtă vreme stau în starea de osândire, sunt în adevăr. Singurul lucru adevărat, real, acesta este: că greşesc, că sunt om păcătos. Şi asta nu e vinovăţie patologică, ci pocăinţă. Mă zdrobesc pentru toate cele pe care le văd la mine şi pentru cele pe care nu le văd, dar pe care le pot săvârşi oricând. Căci nu sunt decât, în cel mai bun caz, un păcătos abstinent. Doar aşa rămân în zdrobirea aceasta a inimii, mă duc mereu în adâncul meu şi cer acolo mila lui Dumnezeu. Mă zdrobesc. Şi zdrobirea ce face? Micşorează, smereşte. Face astfel loc harului, face loc lui Dumnezeu înlăuntrul meu.