Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Apostol Pavel (1:1-5)

Fraților, Pavel și Silvan și Timotei, Bisericii tesalonicenilor în Dumnezeu-Tatăl și în Domnul Iisus Hristos: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți și vă pomenim în rugăciunile noastre, aducându-ne aminte neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinței voastre și de osteneala iubirii și de stăruința nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos. Fraților de Dumnezeu iubiți, noi știm cum ați fost aleși; că Evanghelia noastră n-a fost la voi numai în cuvânt, ci și întru putere și în Duhul Sfânt și în deplină încredințare, precum bine știți ce fel am fost între voi, pentru voi.

Din Evanghelia după Luca (10:22-24)

Zis-a Domnul: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și cel căruia voiește Fiul să-i descopere. Atunci, întorcându-Se către ucenici, de o parte, a zis: Fericiți sunt ochii care văd cele ce vedeți voi! Căci zic vouă: Mulți proroci și regi au voit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și să audă ceea ce auziți voi, dar n-au auzit.

Postim nu ca să slăbim, să ne vindecăm de boli sau să ne simțim mai bine în plan psihic. Acestea sunt consecințe „care se adaugă” (Cf. Matei 6, 25-33). Postim nu pentru că a mânca (de exemplu, carne) reprezintă ceva greșit, „nespiritual”. Înfrânarea ne ajută să ne raportăm corect la cele create, să luăm distanță față de tot ceea ce ne poate robi, ca să fim astfel liberi spre a ne alipi (mai mult) de Dumnezeu. Vom constata, așa făcând, că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4; v. și Deuteronomul 8, 3). (…)

Când căutăm stări frumoase și efecte benefice, de fapt, tot pe noi înșine ne căutăm, nu pe Dumnezeu. Căutăm pe cele create ‒ materiale sau spirituale ‒, dar nu pe Cel Necreat. Nu degeaba le zice Domnul celor ce au mâncat din pâini și din pești în pustie: „Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (Ioan 6, 26). Căutăm să ne „săturăm” ființa de cele îndestulătoare pentru noi, rămânând însă tot robi ai acestei lumi, dar amăgindu-ne că suntem oameni „spirituali”.

Grea nu este lucrarea postului sau a rugăciunii. Grea este lepădarea de sine și mereu punerea lui Dumnezeu în prim plan, în toate ale noastre. Greu nu este a ține post negru cu apă. Greu este a nu ține nici o zi de post decât cu binecuvântare, în smerenie, fără a trâmbița nimic despre asta. Și, mai ales, având conștiința că flămânzim după Domnul. În Biserică, postul are doar valoare duhovnicească. Acesta este rostul lui. Terapeutic se poate vedea doar din afară.