Din Epistola către Coloseni a Sf. Apostol Pavel (3:17-20; 4:1-2)

Fraților, orice ați face, cu cuvântul sau cu fapta, toate să le faceți în numele Domnului Iisus și prin El să mulțumiți lui Dumnezeu-Tatăl. Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele. Copiilor, ascultați pe părinții voștri întru toate, căci aceasta este bineplăcut Domnului. Stăpânilor, dați slugilor voastre ce este drept și potrivit, știind că și voi aveți Stăpân în ceruri. Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire.

Din Evanghelia după Luca (9:44-50)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Puneți în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor. Iar ei nu înțelegeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre acest cuvânt. Și a intrat acest gând în inima lor: Cine dintre ei ar fi mai mare? Iar Iisus, cunoscând cugetul inimii lor, a luat un copil, l-a pus lângă Sine și le-a zis: Oricine va primi pe pruncul acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește; iar oricine Mă va primi pe Mine, primește pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Căci cel ce este mai mic între voi toți, acesta este mare. Iar Ioan, răspunzând, a zis: Învățătorule, am văzut pe unul care în numele Tău scoate demoni și l-am oprit, pentru că nu-Ți urmează împreună cu noi. Iar Iisus a zis către ei: Nu-l opriți; căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.

Să nu-mi spună cineva că „atâta cânt și stihuiesc, și atâta mă rog. Mănânc puțin foarte și beau puțin. Șezând, priveghez, plec genunchii atâta, ridic mâinile mele la cer foarte devreme”. Trebuie primite și acestea. Cum să nu? Dar să-mi spună dacă are cuget lepădat și duh străpuns și voie tăiată, gata întotdeauna să asculte și să nu contrazică, nici să cârtească deloc, nici să se înverșuneze, să nu pizmuiască pe fratele, nici să zavistuiască pe aproapele, nici să cugete cele deșarte, nici să vorbească în deșert unele și altele, cum ar fi: „de ce acela este așa și de ce acesta este astfel?”. Și să-și schimbe inima din pricina aceasta și să-și sălbăticească fața și să scoată, nu din comoara cea bună a sufletului, ci din cea rea, cuvinte și nebunii ale necredinței și netemerii de Dumnezeu și ale slăbiciunii, care nu numai pe el, ci și pe cei ce ascultă pot să-i ducă la cădere.

Nu așa sunt, o, frații mei, faptele postului, nici luptele înfrânării, ci numai dacă postul are și smerenie, și ascultare, precum s-a spus. Căci numai prin aceste două fapte, ca și prin niște aripi, ascultătorul zboară la cer și devine împreună-vorbitor cu Dumnezeu.