Din Epistola către Filipeni a Sf. Apostol Pavel (1:27 – 2:4)

Fraților, purtați-vă numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu și văzându-vă, fie nefiind de față, să aud despre voi că stați într-un duh, nevoindu-vă împreună într-un suflet, pentru credința Evangheliei, fără să vă înfricoșați întru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire și aceasta este de la Dumnezeu; căci vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El, ducând aceeași luptă pe care ați văzut-o la mine și o auziți acum de la mine. Deci, dacă este vreun îndemn în Hristos, dacă este vreo mângâiere a dragostei, dacă este vreo împărtășire a Duhului, dacă este vreo milostivire și îndurare, faceți-mi bucuria deplină ca să gândiți la fel, având aceeași iubire, aceleași simțiri, aceeași cugetare. Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie unul pe altul să-l socotească mai de cinste decât el însuși. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare și ale aproapelui.

Din Evanghelia după Luca (6:17-23)

În vremea aceea, au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.

„Fericirile” au devenit, mai degrabă, „cântarea aceea frumoasă” de la Sfânta Liturghie. Dacă cineva ne-ar întreba, după o slujbă: „Ești fericit?”, am sentimentul că cei mai mulți l-am privi pe interlocutorul nostru ca pe o ciudățenie. Să ne uităm puțin la duminicile pregătitoare pentru Postul Mare. Fariseul avea virtuți și fapte bune, dar nu avea bucurie. Vameșul a plecat de la templu „mai îndreptat”, adică mai bucuros. Pentru fiul risipitor se face masă îmbelșugată, cu veselie mare. Fratele fiului risipitor stă îmbufnat, nu știe să se bucure. La Înfricoșătoarea Judecată vom fi împărțiți de-a dreapta și de-a stânga, după cum am bucurat sau nu pe acei „frați prea mici”. În Duminica izgonirii lui Adam din Rai suntem îndemnați să nu fim „triști ca fățarnicii”. Dar mai toate comentariile și predicile de la începutul Triodului nici măcar nu conțin cuvinte precum bucurie și fericire. Și ne mai mirăm că omenirea depresivă, speriată, îngrijorată se aruncă lesne în brațele unor amăgitori, doar pentru că aceștia știu să speculeze dorința omului de a fi fericit! Să fim onești: este și vina noastră, a celor ce nu suntem în chip deplin un „popor al bucuriei”. Pocăința nu e doar zdrobire de inimă, ci și pulsânda fericire generată de copleșitoarea prezență a lui Dumnezeu în viața noastră.