Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (2:3-15 )

Fraților, v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva, la venirea mea, să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor. Căci, din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi. Și dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – ca să nu spun mai mult – pe voi toți. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulți. Așa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare unul ca acesta. De aceea vă îndemn să întăriți în el dragostea. Căci pentru aceasta v-am și scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteți ascultători în toate. Iar cui îi iertați ceva, îi iert și eu; pentru că și eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fața lui Hristos, ca să nu ne lăsăm covârșiți de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute. Și, venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, și ușa fiindu-mi deschisă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, despărțindu-mă de ei, am plecat în Macedonia. Mulțumire fie adusă, deci, lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștinței Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier.

Din Evanghelia după Matei (23:13-22)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Pentru că închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor; voi nu intrați și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veți lua. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic și, dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei, de două ori mai mult decât voi. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul? Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este vinovat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este vinovat. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul? Deci, cel ce se jură pe altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui. Și cel ce se jură pe templu se jură pe el și pe Cel care locuiește în el. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.

Ai îngăduit nepăsării tale să intre, să prindă rădăcini şi să dezvolte în suflet microbul urii faţă de fratele tău, despre care spui că „nu-l înghiţi”. Aşadar, va trebui să realizezi că eşti bolnav sufleteşte şi, ca să te însănătoşeşti, va trebui să iei medicamentul potrivit, căci printr-un leac greşit boala nu se vindecă. Hristos, ca Doctorul desăvârşit al sufletelor şi al trupurilor noastre, îţi dăruieşte „reţeta” desăvârşită. Deci „citeşte-o” cu atenţie şi pune în aplicare îndrumările Lui mântuitoare, spre propriul tău folos!

„Rugaţi-vă pentru cei ce vă fac necazuri!” (Luca 6, 28). Primul lucru pe care eşti dator să-l ceri în rugăciune este iertarea fratelui tău. În acest fel, inima ta se va înmuia, ţinerea de minte a răului va pleca şi va răsări iubirea. Un aşa mare medicament este rugăciunea! De aceea, şi arhiereul Samuel spunea din experienţă: „Nu-mi voi îngădui să fac înaintea Domnului păcatul de a înceta să mă rog pentru vrăjmaşii mei” (I Regi 12, 23).