Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (10:5-12)

Fraților, cei mai mulți dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie. Și acestea s-au făcut pilde pentru noi, ca să nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia; nici închinători la idoli să nu vă faceți, ca unii dintre ei, precum este scris: «A șezut poporul să mănânce și să bea și s-au sculat la joc»; nici să ne desfrânăm cum s-au desfrânat unii dintre ei, și au căzut într-o zi douăzeci și trei de mii; nici să ispitim pe Domnul precum L-au ispitit unii dintre ei și au pierit de șerpi; nici să cârtiți precum au cârtit unii dintre ei, și au fost nimiciți de către pierzătorul. Și toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, și au fost scrise spre povățuirea noastră, la care au ajuns sfârșiturile veacurilor. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

Din Evanghelia după Matei (16:6-12)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Luați aminte și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Ne zice aceasta pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetați în voi înșivă, puțin credincioșilor, că n-ați luat pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu vă aduceți aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Nici de cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, și câte coșuri ați luat? Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. Atunci au înțeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.

Fără trezvie, omul nu este decât trup, şi trupul „să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu nu poate” (I Corinteni 15, 50). Numai trezvia poate să-l ridice pe om din păcatul cel dintru început. Prin cădere, toate puterile sufletului omenesc au fost dezbinate şi omul nu mai este stăpân peste propria-i fire, ci este sfâşiat de dorinţe şi de impulsuri contradictorii. Însă, prin pogorârea minţii în inimă în rugăciunea curată, omul se reîntregeşte iarăşi, firea sa îşi regăseşte întregimea cea dintru început. Trezvia împreunează mintea omului cu duhul lui Dumnezeu şi această împreunare duce la vindecarea acestuia, iar omul devine în stare să împlinească cea dintâi şi cea mai mare poruncă – aceea de a iubi pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul său, din tot cugetul său, din toată tăria sa (cf. Marcu 12,30).