Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (7:24-35)

Fraților, fiecare în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. Cât despre fecioare, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare. Socotesc, deci, că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de față: bine este pentru om să fie așa. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie. Dacă însă te vei însura, n-ai greșit. Și fecioara, de se va mărita, n-a greșit. Numai că unii ca aceștia vor avea suferință în trupul lor. Eu însă vă cruț pe voi. Și aceasta v-o spun, fraților: că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce au femei să fie ca și cum nu ar avea. Și cei ce plâng să fie ca și cum n-ar plânge; și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece. Dar eu vreau ca voi să fiți fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijește de cele ale lumii, cum să placă femeii, și este împărțire; și femeia nemăritată și fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul și cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului. Și aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip și alipirea de Domnul fără clintire.

Din Evanghelia după Matei (15:12-21)

În vremea aceea, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel Ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; și, dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și apoi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, blasfemii. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Și, ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.

Mulţi au pornit să cunoască lumea fără să ştie cum să procedeze, cum să se apropie de ea, cum să îi evite capcanele. Au pornit singuri, în special la vârsta tinereţii, copilăreşte, fără frică şi îndrăzneţi din cauza necunoaşterii pericolului. Singuri, fără călăuze sigure şi fără ajutoare, sau cel mult urmând pe vreunii orbi duhovniceşte, de aceeaşi vârstă sau mai mari, au păţit ceea ce păţesc animalele sălbatice: au căzut în capcană, în groapă.

Uite cum vorbeşte Domnul de patima oamenilor care îndrăznesc să cunoască lumea urmând călăuze oarbe duhovniceşte sau pe unii înşelători din lume: „Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14).

Ca să nu păţească deci omul, fie tânăr, fie vârstnic, ceea ce păţesc fiarele sălbatice care sunt călăuzite doar de instinctele lor, ca să nu păţească ceea ce păţesc orbii care sunt călăuziţi de orbi, este nevoie să fie învăţat şi călăuzit în cunoaşterea lumii de către Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Aici există siguranţă şi numai aceştia sunt vrednici de încredere.