aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (1:1-9)
Pavel, chemat apostol al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sostene, Bisericii lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfințiți în Iisus Hristos, celor numiți sfinți, împreună cu toți cei care cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, și al lor și al nostru: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Iisus Hristos! Mulțumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat vouă în Hristos Iisus. Căci întru El v-ați îmbogățit deplin întru toate, în tot cuvântul și în toată cunoștința; astfel mărturia lui Hristos s-a întărit în voi; încât voi nu sunteți lipsiți de niciun dar, așteptând arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, Care vă va și întări până la sfârșit, ca să fiți nevinovați în ziua Domnului nostru Iisus Hristos. Credincios este Dumnezeu, prin Care ați fost chemați la împărtășirea cu Fiul Său, Iisus Hristos, Domnul nostru.
Din Evanghelia după Matei (13:24-30)
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția Cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună, și grâul și neghina, până la seceriș, iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.
Un lucru ne împiedică cel mai mult să ne iubim: faptul că în noi înșine găsim unele lucruri respingătoare, lucruri ce nu ne plac și ne provoacă rușine. Dacă dorim să începem să ne iubim ziditor, astfel încât chiar să devenim oameni în adevăratul sens al cuvântului, să ne realizăm potențialul, trebuie să acceptăm, măcar cu titlu provizoriu, tot ceea ce este în noi, totul, până la capăt, fără a alege dacă ne place sau ne atrage.
Într-una din pildele Sale, Hristos le vorbește ucenicilor care credeau că trebuie nimicit răul pentru a rămâne doar binele: în câmp neghina și grâul sunt lăsate să crească împreună până când acestea pot fi deosebite cu ușurință; altfel, dorind să smulgeți neghina, veți smulge și grâul.
La fel se întâmplă cu fiecare dintre noi. […] Omul fricos își va înfățișa bucuros frica sa drept smerenie și blândețe. Nu trebuie în niciun caz să-i permitem una ca asta. Iar când noi înșine vom aluneca spre această tentație de a ne considera lașitatea drept smerenie, iar avariția drept dragoste, e obligatoriu să ne oprim și să ne zicem: Nu te minți! Fii sincer! Ceea ce reprezinți tu este un om adevărat, iar imaginea falsă pe care ai creat-o despre tine este un fals de la cap la coadă, așa ceva nu există; acest om inexistent nu va putea niciodată să devină cineva. Pe când omul care ești tu, care, poate, nu-ți place deloc, se poate schimba spre mai bine.
0 Comments