Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (12:4-5, 15-21)

Fraților, precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, așa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora; bucurați-vă cu cei care se bucură; plângeți cu cei care plâng! Cugetați același lucru unii pentru alții; nu cugetați la cele înalte, ci lăsați-vă duși spre cele smerite! Nu vă socotiți voi înșivă înțelepți! Nu răsplătiți nimănui răul cu rău! Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor! Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii! Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul”. Deci, dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele!

Din Evanghelia după Matei (12:9-13)

În vremea aceea a venit Iisus în sinagoga iudeilor. Și iată era acolo un om având mâna uscată. Și L-au întrebat, zicând: Se cuvine, oare, a vindeca în zi de sâmbătă? Ca să-L învinuiască. Iar El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate? Dar cu cât se deosebește omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. Atunci i-a zis omului: Întinde mâna ta. El a întins-o și s-a făcut sănătoasă ca și cealaltă.

Se cuvine, în primul rând, ca acela care își închină viața lui Hristos să se angajeze, cu sau împotriva voinței sale, fie că vrea sau nu inima sa, la săvârșirea binelui. Pentru că, zice Domnul, Care nu minte: „Împărăția cerurilor se ia cu asalt, iar cei care se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12). Deci se cuvine ca un astfel de om să se străduiască să intre, după cum s-a spus, pe poarta cea strâmtă și să se angajeze la săvârșirea virtuții chiar împotriva voii lui. Astfel, cel ce n-are iubire să (practice) iubirea, cel lipsit de blândețe (să arate) blândețe, (cel semeț) să se obișnuiască (a suporta) disprețul, iar cel ce n-are înclinare spre rugăciune să stăruiască în rugăciune. (…) Să nu vorbească de rău pe cineva, nici să nu judece (pe cineva), nici să nu se mândrească, pentru că văzându-l astfel Domnul, precum s-a zis, angajat cu forța (în săvârșirea binelui), să-i dea puterea să săvârșească ușor și fără trudă acele lucruri pe care mai înainte nu le putea săvârși nici cu forța, pentru că răutatea locuia în el. Atunci va fi pentru el ca (a doua) natură împlinirea tuturor virtuților. Pentru că Domnul venind și locuind în el, după cum a promis, sau invers, acesta locuind în Domnul, va împlini poruncile cu multă ușurință.