Din Faptele Apostolilor (10:1-16)

În zilele acelea, în Cezareea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș din cohorta ce se chema Italica, om cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui și care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. El a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, privind spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, stăpâne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Și acum, trimite bărbați la Iope și cheamă să vină la tine Simon, care se numește și Petru. El este găzduit la un oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci. Și după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei care îi erau mai apropiați; și, după ce le-a istorisit toate, i-a trimis la Iope. Iar a doua zi, pe când ei mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș, să se roage pe la ceasul al șaselea. Și i s-a făcut foame și voia să mănânce, dar, pe când ei îi pregăteau să mănânce, a avut o vedenie. Și a văzut cerul deschis și coborându-se ceva ca o față mare de pânză, legată în patru colțuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioare și târâtoarele pământului și păsările cerului. Și glas a fost către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă. Iar Petru a zis: Nicidecum, Doamne, că niciodată n-am mâncat nimic spurcat și necurat. Și iarăși, a doua oară, a fost glas către el: Cele ce Dumnezeu a curățit, tu să nu le numești spurcate. Și aceasta s-a făcut de trei ori, și îndată acea pânză s-a ridicat la cer.

Din Evanghelia după Ioan (6:56-69)

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și Eu sunt viu prin Tatăl, tot așa și cel ce Mă mănâncă pe Mine va fi viu prin Mine. Aceasta este Pâinea care S-a pogorât din Cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac”. Acestea le-a zis pe când învăța în sinagoga din Capernaum. Deci mulți din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, știind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă smintește aceasta? Dar dacă veți vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte? Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și sunt viață. Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Iisus știa de la început cine sunt cei ce nu cred și cine este cel care Îl va vinde. Și zicea: De aceea am spus vouă că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl. Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreți și voi să vă duceți? Simon-Petru I-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieții veșnice. Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.

Noi credem şi mărturisim că în viaţa noastră şi în întreaga istorie există un singur Învăţător suprem, Dumnezeu-Om, Iisus Hristos. Nimeni nu poate să se numească pe sine învăţător al lumii. El este Unul Singur care a creat lumea şi care o mântuieşte. Ceilalţi pot fi învăţăcei dacă îşi însuşesc din esenţa Învăţătorului Suprem, altfel sunt impostori. Dar noi, care purtăm numele lui Iisus Hristos, care ne considerăm ucenicii Lui sau urmaşii Lui, cunoaştem noi ce a învăţat El şi ce a făcut El?

Putem spune că după 2000 de ani creştinii şi, în general, omenirea nu a ajuns încă să cunoască şi să trăiască ceea ce ne-a învăţat şi dăruit El. Noi inventăm diferite ştiinţe, sisteme etice diferite, dar omitem un lucru esenţial şi anume că Iisus Hristos ne-a dat toate principiile care stau la baza tuturor ştiinţelor. Voi da câteva exemple: În morală, fiecare vine cu sistemul său mai bun sau mai puţin bun, mai apropiat sau mai îndepărtat de adevăr. Iisus vine cu un singur principiu moral de bază: „să te lepezi de tine însuţi” (Matei 16, 24; Marcu 8, 34; Luca 9, 23), de egoismul tău, de egolatria ta, pentru a le înlocui cu iubirea de Dumnezeu, iar în Dumnezeu să-ţi iubeşti semenii. În economie, principiul de bază al lui Iisus spune: „feriţi-vă de lăcomie” (Matei 23, 25). Feriţi-vă de lăcomie şi în continuare puteţi face politica şi economia pe care o doriţi. În sociologie caută să stabilească raportul dintre oameni şi popoare; astfel, Iisus stabileşte: „ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor asemenea” (Matei 7, 12). Prin urmare, dacă ţi-aş face ţie ceea ce aş dori să-mi faci tu mie, fraţi am fi, om cu om şi popor cu popor.

Asemenea principii de bază trebuie scoase din Evanghelie, trebuie cunoscute şi aplicate. Noi trebuie să citim, să recitim, să medităm asupra Noului Testament şi să ni-l însuşim. Să nu ne mulţumim a ţine un creştinism formal, limitat la rugăciuni formale şi rituri. Trebuie să cunoaştem şi să trăim învăţătura lui Iisus, care este duh de viaţă făcător. Fără acestea nu ne putem salva. Până nu ne vom întoarce la Hristos, zadarnic ne zbatem. Totuşi, prin credinţă nădăjduim că până la urmă vom spune toţi, împreună cu apostolul Petru: „Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 68).