Din Faptele Apostolilor (8:18-25)

În zilele acelea, Simon, văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Dați-mi și mie puterea aceasta, ca acela, pe care eu voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobândește cu bani. Tu n-ai parte, nici moștenire la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te, deci, de această răutate a ta și te roagă lui Dumnezeu, doară ți se va ierta cugetul inimii tale, căci întru amărăciunea fierii și întru legătura nedreptății te văd că ești. Și, răspunzând, Simon a zis: Rugați-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce ați zis. Iar ei, mărturisind și grăind cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și în multe sate ale samarinenilor binevesteau.

Din Evanghelia după Ioan (6:35-39)

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar am spus vouă că M-ați și văzut și nu credeți. Tot ce-Mi dă Tatăl, va veni la Mine; și pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară; pentru că M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Care M-a trimis pe Mine. Și aceasta este voia Celui Care M-a trimis, ca, din toți pe care Mi i-a dat Mie, să nu pierd pe niciunul, ci să-i înviez pe ei în ziua cea de apoi.

Sfântul Apostol Petru l-a certat pe Simon, un fost vrăjitor, care primise Botezul cu o inimă făţarnică şi dorea să cumpere darul Duhului Sfânt cu bani. Sfântul Chiril al Ierusalimului observă cum Simon dorea, de fapt, putere şi nu har, scriind: „Simon nu a zis «dă-mi şi mie părtăşia la Duhul Sfânt», ci «dă-mi această putere», dorind să vândă altora ceea ce nu putea fi vândut – ceva ce nu poseda”. (…)

Însă Petru nu-l pedepseşte: pentru ca credinţa să nu fie din constrângere; pentru ca să nu pară că problema este rezolvată fără delicateţe; pentru ca Petru să poată crea în el o stare de căinţă; sau, de asemenea, era suficient pentru actul de îndreptare să primească un canon, să i se spună ce se afla în inima sa, să-l facă să se mărturisească singur. Observaţi-l, ce tâlhar e! Simon Magul a crezut atunci când a fost osândit. Când din nou a fost osândit, atunci a devenit smerit. Era uimit de minuni. El venise pentru acestea. Credea ca va scăpa neprins. Credea că dăruirea Duhului Sfânt este un meşteşug. Dar nu avea putere să-i biruiască pe apostoli.