Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan (1:1-13)

Preotul, către aleasa doamnă și către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr și nu numai eu, ci și toți care au cunoscut adevărul, pentru adevărul care rămâne în noi și va fi cu noi în veac: Har, milă, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatăl și de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și în dragoste. Foarte mult m-am bucurat că am aflat pe unii dintre fiii tăi umblând întru adevăr, precum am primit poruncă de la Tatăl. Și acum te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș scrie poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem de la început, ca să ne iubim unii pe alții. Și aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ați auzit dintru început, ca să umblați întru iubire. Pentru că mulți amăgitori au ieșit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; acesta este amăgitorul și antihristul. Păziți-vă pe voi înșivă, ca să nu pierdeți ceea ce ați lucrat, ci să primiți plata deplină. Oricine se abate și nu rămâne în învățătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura Lui, acela are și pe Tatăl și pe Fiul. Dacă cineva vine la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți: Bun venit! Pentru că cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaș la faptele lui cele rele. Multe având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hârtie și cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi și să vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplină. Te îmbrățișează fiii surorii tale celei alese.

Din Evanghelia după Marcu (15:20, 22, 25, 33-41)

În vremea aceea, luând pe Iisus, ostașii L-au scos afară ca să-L răstignească. Și L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăcește «Locul Căpățânii». Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Și, de la ceasul al șaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea. Iar la al nouălea ceas, a strigat Iisus cu glas mare: Eloi, Eloi, lamá sabahtaní?, care se tălmăcește: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Iar unii din cei care stăteau acolo, auzind, ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Și alergând unul, a înmuiat un burete în oțet, l-a pus într-o trestie și I-a dat să bea, zicând: Lăsați să vedem dacă vine Ilie ca să-L coboare. Iar Iisus, scoțând un strigăt mare, Și-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos. Iar sutașul care stătea în fața Lui, văzând că astfel Și-a dat duhul, a zis: Cu adevărat, Omul acesta era Fiul lui Dumnezeu! Și erau și femei care priveau de departe; între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosi, și Salomeea, care, pe când era El în Galileea, mergeau după El și Îi slujeau, și multe altele care se suiseră cu El la Ierusalim.

Ioannis Karavidopoulos, Comentariu la Evanghelia după Marcu

Strigătul lui Iisus de la ceasul al nouălea este „Eli, Eli, lama sabahtaní?” (…). Acest strigăt al lui Iisus a fost în aramaică și consta din prima propoziție a psalmului 21. (…)

Sfântul Ioan Hrisostom subliniază îndeosebi încrederea în Dumnezeu Tatăl pe care o simte Iisus în acest moment. Prin urmare, cuvintele de la începutul psalmului 21, ca, de altfel, și întreg psalmul, nu sunt o plângere pentru părăsire, ci expresia încrederii în Dumnezeu Tatăl. Ceasul punctului culminant al iubirii lui Dumnezeu pentru omenire, ceasul la care catapeteasma templului se sfâșie prin mijloc, nu e posibil să coincidă cu părăsirea, ci cu prezența mai apropiată a lui Dumnezeu.