Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din a doua Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru (1:1-10)

Simon-Petru, slujitor și apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit o credință de același preț cu a noastră: Har vouă și pacea să se înmulțească, întru cunoștința lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa și prin purtarea Sa, prin care El ne-a hărăzit făgăduințe mari și de mult preț, ca prin ele să vă faceți părtași dumnezeieștii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneți și din partea voastră toată sârguința și adăugați la credința voastră fapta bună, iar la fapta bună: cunoștința; la cunoștință: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; la evlavie: iubirea frățească, iar la iubirea frățească: dragostea. Dacă acestea sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător și orb și a uitat de curățirea păcatelor lui de demult. Pentru aceea, fraților, siliți-vă cu atât mai mult să faceți temeinică alegerea și chemarea voastră, căci, făcând acestea, nu veți greși niciodată.

Din Evanghelia după Marcu (13:1-8)

În vremea aceea, ieșind din templu Iisus, unul dintre ucenicii Săi I-a zis: Învățătorule, privește ce fel de pietre și ce clădiri! Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră pe piatră care să nu se risipească. Și șezând pe Muntele Măslinilor, în fața templului, Îl întrebau, de o parte, Petru, Iacov, Ioan și cu Andrei: Spune-ne nouă, când vor fi acestea? Și care va fi semnul când va fi să se împlinească toate acestea? Iar Iisus a început să le spună: Vedeți să nu vă înșele cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând că sunt Eu, și vor amăgi pe mulți. Iar când veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie, să nu vă tulburați, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârșitul. Și se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție, vor fi cutremure pe alocuri și foamete și tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor.

Ioannis Karavidopoulos, Comentariu la Evanghelia după Marcu

Capitolul 13 al Evangheliei cuprinde cuvintele lui Iisus legate de distrugerea iminentă a Ierusalimului, distrugere care vine ca o preînchipuire a sfârșitului lumii. În general, acest capitol este numit de comentatori „cuvântul eshatologic”, „cuvântul apocaliptic”, „apocalipsa sinoptică” sau „mica apocalipsă”. (…)

Trebuie să se noteze că Iisus nu răspunde la „când”-ul ucenicilor care, prin această întrebare, amintesc de scriitorii apocaliptici iudei care încearcă să calculeze și să determine timpul eshatonului, ci, prin cele ce zice în versetul 5, mută gândul ucenicilor de la nimicirea Templului la „semnele” care vor precede sfârșitul lumii, începând cu cererea de a priveghea („Luați aminte/Vedeți să nu vă înșele cineva”). (…)

Corect tâlcuite, cuvintele lui Iisus, care amintesc de predica profetică a Vechiului Testament, nu presupun imediat un sfârșit iminent al istoriei, ci prevederea unei perioade istorice și a unei activități a Bisericii mai înainte de sfârșit, pe care însă Biserica o trăiește intens, ca pe un prezent continuu.