aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov (1:1-18)
Iacov, robul lui Dumnezeu și al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminții, care sunt în împrăștiere, salutare. Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic. Și, de este cineva din voi lipsit de înțelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce dă tuturor fără deosebire și fără înfruntare; și i se va da. Să ceară, însă, cu credință, fără să aibă nicio îndoială, pentru că cine se îndoiește este asemenea valului mării, mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. Să nu gândească omul acela că va lua ceva de la Dumnezeu. Bărbatul îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Iar fratele cel smerit să se laude întru înălțimea sa, și cel bogat întru smerenia sa, pentru că va trece ca floarea ierbii. Că a răsărit soarele arzător și a uscat iarba și floarea ei a căzut și frumusețea feței ei a pierit; tot așa se va veșteji și bogatul în alergăturile sale. Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se, va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte. Nu vă înșelați, frații mei prea iubiți. Toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră de mutare. După voia Sa, ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să-I fim pârgă dintre făpturile Lui.
Din Evanghelia după Marcu (10:11-16)
Zis-a Domnul: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta săvârșește adulter. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mărita cu altul, săvârșește adulter. Atunci aduceau la Iisus copii ca să-Și pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Și luându-i în brațe, i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.
Săgeata poftei îți rănește inima, se spurcă cugetul tău, săvârșești adulter în inima ta, cum spune Domnul, zămislești din poftă, iar „pofta zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte”. Vrei o vătămare mai mare decât asta? Vrei vreo altă pagubă mai mare? Vrei o altă moarte mai grea decât aceasta? Ai auzit că pofta vine din privirea curioasă și pătimașă. Iar din poftă vine păcatul, iar din păcat, moartea sufletului. Iar din moartea sufletului, despărțirea de Dumnezeu. Iar despărțirea de Dumnezeu este osânda cu demonii, iar osânda împreună cu demonii, pedeapsă veșnică. Iar pedeapsa veșnică este „foc nestins”, „vierme neadormit”, „întunericul cel mai dinafară”, „scrâșnirea dinților” și tartar și „plângere fără de mângâiere”, cum mărturisește Scriptura. Și nimeni să nu fie necredincios și să socotească acestea basne. Și nimeni să nu fie îngreunat de cele spuse pentru mântuirea și folosul vostru. Fiindcă nu spre a vă îngreuna, ci spre a vă folosi mai mult și a răbda osteneala de aici ca nu cumva în loc de râvnă, să vă abateți spre trândăvie, în loc de mulțumire, să vă abateți spre nemulțumire, în loc de cinste, spre necinste. (…)
Căci vremea de acum este vreme potrivită pentru lupta mântuirii. Ne cheamă pe noi Stăpânul casei la lucrarea viei Lui. Căci îi primește pe cei ce au venit în ceasul al șaselea și al nouălea. Să nu ne lenevim cu nimic, să nu trândăvim prin nimic, să nu ne păgubim cu nimic, noi, cei ce până acum am întârziat! Să ne apropiem cu credință, să ne apropiem cu bărbăție, să ne apropiem cu cele mai bune nădejdi de via mântuitoare!
0 Comments