aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (3:5-11, 17-19)
Fraților, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Și casa Lui suntem noi, numai dacă ținem până la sfârșit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii și lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoșați inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinții voștri; M-au încercat, și au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta și am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, și căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!». Și împotriva cui a ținut mânie timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Și cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem, dar, că n-au putut să intre, din pricina necredinței lor.
Din Evanghelia după Luca (20:27-44)
În vremea aceea, au venit la Iisus unii dintre saduchei, care zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise ne-a lăsat scris: «Dacă moare fratele cuiva, având femeie, și el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeia văduvă și să ridice urmaș fratelui său». Erau, deci, șapte frați. Și cel dintâi, luându-și femeie, a murit fără de copii. Și a luat-o al doilea și a murit și el fără copii. A luat-o și al treilea; și, tot așa, toți șapte n-au lăsat copii și au murit. La urmă a murit și femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia, căci toți șapte au avut-o de soție? Și le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. Iar că morții înviază a arătat chiar Moise la rug, când numește Domn pe «Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Dumnezeu, deci, nu este Dumnezeu al morților, ci al celor vii, căci toți sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învățătorule, bine ai zis. De aceea nu mai cutezau să-L întrebe nimic. Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul Iui David? Căci însuși David spune în Cartea Psalmilor: «Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale». Deci, David Îl numește Domn; atunci, cum este Fiu al lui?
Temelie putredă punându-şi lor saducheii, nu credeau cuvintelor celor pentru Înviere, căci socotind ei cum că trupească vieţuire va fi la Înviere, dintru aceasta şi greşeau. De aceea şi prihănind dogma cea pentru Înviere ca pe una necuviincioasă, plăsmuiesc această povestire fără de socoteală.
Aşadar, Domnul, după ce a clătit [zdruncinat] temelia lor şi a arătat că nu este trupească petrecere, atunci îndată împreună cu această putredă temelie şi părere a smuls dogma lor, zicând: „Vă amăgiţi, neştiind Scripturile şi rău pricepând înţelesul lor. Pentru că fiii veacului acestuia, cei care în lumea aceasta nasc şi se nasc, se însoară şi se mărită; iar fiii veacului aceluia niciun lucru ca acesta nu fac (…). Că nunta este ajutor al celui muritor şi plinire a celui lipsit, iar acolo unde nimic nu lipseşte, ce trebuinţă este de cel care plineşte lipsa? Aşadar, sunt asemenea cu îngerii şi sunt «fii ai lui Dumnezeu». Pentru ce? Pentru că sunt «fii ai Învierii»”. Iar ceea ce zice Domnul, întru acest chip este: „I-am numit pe ei «fii ai lui Dumnezeu» pentru că nimic trupesc întru naşterea lor nu se vede, ci toate sunt dumnezeieşti”. Căci la Înviere nu povăţuieşte mai înainte [nu este lucrătoare] nici împreunarea, nici sămânţa, nici pântecele, nici naşterea, ci Dumnezeu este Cel Care naşte trupurile noastre, cu chipurile pe care El le ştie.
0 Comments