Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (4:4-8, 16)

Fiule Timotei, orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulțumire; căci se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu și prin rugăciune. Punându-le pe acestea înaintea fraților, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hrănindu-te cu cuvintele credinței și ale bunei învățături căreia ai urmat; iar de basmele cele lumești și băbești, ferește-te și deprinde-te cu dreapta credință. Căci deprinderea trupească la puțin folosește, dar dreapta credință spre toate este de folos, având făgăduința vieții de acum și a celei ce va să vină. Ia aminte la tine însuți și la învățătură; stăruie în aceasta, căci, făcând aceasta, și pe tine te vei mântui și pe cei care te ascultă.

Din Evanghelia după Luca (16:15-18; 17:1-4)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. Legea și prorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare prin stăruință intră în ea. Dar mai lesne este să treacă cerul și pământul decât să cadă o cirtă din Lege. Oricine-și lasă femeia sa și ia pe alta săvârșește adulter; și cel ce ia pe cea lăsată de bărbat săvârșește adulter. Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici. Luați aminte la voi înșivă. De-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: îmi pare rău, iartă-l pe el.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca,  Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei

Deci răutatea pe care o lucrau oamenii dintru a lor voinţă era, iar lucrarea smintelilor de nevoie a urmat dintru răutate, întrucât pentru aceasta şi vrednici de muncă sunt lucrătorii smintelilor. Precum aş zice într-o pildă: un doctor, văzând pe cineva că rău îşi alege hrana şi cu nesaţ vieţuieşte, ar fi zis: „Nevoie este ca acesta să se îmbolnăvească”. Deci, oare, boala de nevoie este? Cu adevărat este de nevoie, ca urmare a felului celui rău în care acela se hrăneşte. Pentru aceasta, „vai” celor ce împiedică propovăduirea, căci întru atâta răutate au venit, încât nevoie se face să „vină smintelile”. (…)

Pentru aceasta, Domnul îi întăreşte pe ucenici şi zice: „Luaţi aminte la voi înşivă”. Iată ce zice: „Vă spun mai înainte că vor veni cele rele. Fără de răspuns sunteţi. Căci [de] nevoie este să vină acelea, dar nu este [de] nevoie să pieriţi voi, dacă vă veţi întări pe voi înşivă şi vă veţi întrarma”. Adică: [de] nevoie este să vină lupul, dar dacă păstorul priveghează, nu este [de] nevoie să piară oile, ci lupul, în zadar căscând gura, se va duce.