aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (1:18 – 2:15)
Fiule Timotei, această poruncă îți încredințez ție, ca, potrivit prorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună, după cuvântul lor, având credință și cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credință; dintre aceștia sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se învețe să nu hulească. Vreau deci ca bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără șovăire. Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngădui femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie.
Din Evanghelia după Luca (15:1-10)
În vremea aceea se apropiau de Iisus toți vameșii și păcătoșii, ca să-L asculte. Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: Acesta primește la Sine pe păcătoși și mănâncă cu ei. Atunci a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută, până ce o găsește? Și, găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și, sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, își cheamă prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă că tot așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.
Domnul pe acelea le săvârşea, pentru care S-a şi întrupat, primindu-i pe „vameşi” şi pe „păcătoşi”, ca un Doctor pe bolnavi. Iar fariseii, cei cu adevărat păcătoşi, cu cârtire răsplăteau această iubire de oameni, că necuraţi socotindu-i ei pe vameşi, [ei înşişi] mâncau casele văduvelor şi ale sărmanilor (Matei 23,14; Marcu 12, 40; Luca 20,47). Aşadar, ce face Domnul? Precum spre vameşi Se milostivea, aşa, cu adevărat, şi spre înşişi aceştia, care prihăneau iubirea Sa de oameni, Se milostiveşte. Pentru că nu Se întoarce dinspre farisei ca dinspre unii ce erau nevindecaţi şi cârtitori, ci cu blândeţe îi tămăduieşte, pilda oilor spunându-le-o lor; şi de la cele văzute şi arătate supunându-i pe ei şi astupându-le gurile, spre a nu se mâhni pentru atâta revărsare de bunătate. Că dacă pentru o oaie necuvântătoare, şi care nu după chipul lui Dumnezeu este făcută, atâta bucurie se face pentru că s-a aflat, după ce s-a rătăcit, câtă [bucurie] se cuvine să se facă pentru un om cuvântător, care este zidit după chipul lui Dumnezeu?
0 Comments