Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (4:1-12)

Fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Iisus, ca, așa cum se cuvine să umblați și să plăceți lui Dumnezeu – în care chip și umblați – așa să sporiți tot mai mult, fiindcă știți ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfințirea voastră; să vă feriți de desfrânare, ca să știe fiecare dintre voi să-și stăpânească vasul său în sfințenie și cinste, nu în patima poftei, cum fac păgânii, care nu cunosc pe Dumnezeu. Și nimeni să nu întreacă măsura și să nu nedreptățească pe fratele său, în această privință, căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am și spus mai înainte și v-am dat mărturie. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințire. De aceea, cel ce disprețuiește (acestea) nu disprețuiește un om, ci pe Dumnezeu, Care vi L-a dat pe Duhul Său cel Sfânt. Despre iubirea frățească nu aveți trebuință să vă scriu, pentru că voi înșivă sunteți învățați de Dumnezeu ca să vă iubiți unul pe altul. Aceasta o și faceți, față de toți frații din întreaga Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraților, să prisosiți mai mult! Și să râvniți ca să trăiți în liniște, să faceți fiecare cele ale sale și, precum v-am dat poruncă, să lucrați cu mâinile voastre, ca să umblați cuviincios față de cei din afara (Bisericii) și să nu aveți trebuință de nimeni.

Din Evanghelia după Luca (11:42-46)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca,  Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei

Învăţătorul de Lege, fără de socoteală se vâră sub mustrare, căci învăţătorii de Lege erau osebiţi de farisei. Pentru că fariseii se arătau ca nişte postnici [postitori] şi se socoteau tăiaţi şi despărţiţi de ceilalţi. Iar învăţătorii de lege erau cărturari şi învăţători ai celor care voiau, întrebările Legii dezlegându-le. Deci învăţătorii de Lege îi împovărau pe oameni cu sarcini grele şi „cu anevoie de purtat”, poruncindu-le lor rânduielile Legii cele cu anevoie de păzit; iar ei, „cu degetul lor nu se atingeau de sarcini”, adică ei nimic din cele care altora porunceau nu săvârşeau. Pentru că atunci când acela care îi învaţă pe alţii face el însuşi cele pe care le învaţă, uşurează „sarcinile”, pildă dându-se pe sine şi mângâiere [pricinuind] celor ce primesc învăţătura. Iar când nimic din cele ce zice nu plineşte, atunci grele cu adevărat se arată „sarcinile” la cei care primesc învăţătura, ca unele care nici de învăţătorul lor nu pot să se îndrepteze [nu pot fi împlinite].